Adriana Iliescu şi-a început viața de familie la vârsta 20 de ani, atunci când s-a căsătorit. În tinerețe, era de o frumusețe răpitoare. Destul de rapid a rămas și gravidă, însă, din motive medicale, a trebuit să întrerupă sarcină.

„Vreți să scoateți un copil cocoșat, strâmb? Ce vreți să faceți?!”, i-au spus atunci doctorii. „În plus, din cauza TBC-ului, m-aș fi decalcifiat foarte tare. Și tatăl meu a avut TBC, era o boală rușinoasă pe vremuri, aproape nevindecabilă. Am avut norocul că am prins penicilină și ne-am salvat. TBC-ul a făcut multe victime: Bălcescu, Filimon, familii întregi de scriitori, muzicieni”, explică ea, potrivit qbebe.ro.

Alte Articole

Dana Nălbaru este bucuroasă că a făcut asta cu mâna ei: ...

Psihologii trag un semnal de alarmă, după ce despărțirea ...

Miracolul dumnezeiesc de care a avut parte Gina Pistol atunci ...

La scurt timp după acest episod, a urmat divorțul, „dar nu din cauza asta, ci am avut cu totul alte probleme”, adaugă Adriana.

„Acum pot să spun de ce! Din cauza dosarului. Am avut dosar de cadre prost și mi s-a cerut să-mi dau demisia de la o revistă la care lucrăm. Atunci, soțul meu s-a speriat foarte tare, pentru că acest lucru se putea răsfrânge și asupra lui, nici el neavând un dosar foarte bun. Tatăl lui, care era avocat, ne-a spus direct: ‘Divorț, imediat! Și apoi mai vedem!’. Dar ce să mai vedem? A rămas că eu nu m-am mai căsătorit. Așa a fost să fie”, concluzionează ea.

Este un final trist, dar fericirea a venit din altă parte, până să apară primul ei copil. „Am avut o preocupare care mi-a ținut moralul foarte bine, am scris foarte mult, am tipărit foarte mult, și nu numai istorie literară. Ca meserie, am fost critic și istoric literar, dar am scris și proză, țin foarte mult la proză mea. De curând, scriu și poezie”, spune ea, entuziasmată.

Viața personală și întemeierea unei familii au trecut pe planul doi. Cariera a fost un vis mai limpede și mai frumos, pe care Adriana l-a urmat fără frică.

„Poate că este prea mult spus, dar eu consider că a fost o jertfă pentru creație. Temă jertfei nu este o glumă. Te apuci să creezi… și viața personală, dintr-o dată, nu mai are importanță. Nu m-a mai interesat. Eram atât de prinsă!”.

Mai târziu, și-a dorit o căsătorie, dar vremurile erau potrivnice unei femei interesate de o carieră.

„Nu aș putea spune că nu a fost niciun proiect, dar nu s-a realizat. Pe de altă parte, niciodată nu mi-am pierdut credința că îmi voi reface familia. Eu consider că am fost femeie căsătorită și port și acum verigheta mea de femeie căsătorită”, declară ea, cu mândrie, precizând că face acest gest de când Eliza avea 4 ani.

Întrebată dacă peste ani a mai ținut legătură cu fostul soț, ea răspunde vag: „Relativ… Însă, dincolo de orice, el face parte dintr-o generație de bărbați care presupun că nu mai există acum, cu această mentalitate, de a nu suporta ca femeia să aibă o meserie de vârf, adică să se afirme prin meserie – uite cum ești dumneata, ziaristă. Acum nu mai pare ciudat, în generația asta de bărbați nu cred că există vreunul care să zică: Soția mea să fie ceva de să n-o știe nimeni, dar să aducă salariu acasă!”, spune ea, tristă.

Într-un final, Adriana a realizat că n-ar fi avut cum să rămână împreună cu soțul ei, chiar dacă nu ar fi fost la mijloc dosarul de cadre. „El făcea tot ce putea că să amorțească germenele meu creativ”.

Apoi începe să spună cum se derulau duminicile pe timpuri, în familia lor. Dacă Adrianei îi plăcea să se ducă la Biblioteca Academiei, să citească teancuri de cărți și să facă fișe de lectură, soțul ei alegea mai degrabă sala de ping-pong, unde se juca împreună cu prietenii.

„Era exact o nepotrivire de caracter, fără ironie și fără ghilimele. Dincolo de asta, în generația mea cam așa erau bărbații, iar cei care nu erau așa, erau deja căsătoriți”, mai spune ea.

Citeşte şi Adriana Iliescu, mărturii ŞOCANTE despre naştere. Ce au descoperit medicii în UTERUL femeii care a adus pe lume un copil la 66 de ani