Europa a cunoscut mai multe epidemii de ciumă, cea mai devastatoare fiind cumplita pandemie din secolul al XIV-lea, rămasă în istorie sub numele de Moartea Neagră.

Agentul patogen al ciumei, bacteria Yersinia pestis, este transmisă la om prin înţepăturile puricilor care infestaseră anterior animale purtătoare ale microbului. S-a considerat mereu că aceste animale ar fi fost şobolanii; aceştia, în condiţiile insalubre care existau în vechime în multe oraşe europene, trăiau adesea foarte aproape de oameni, ceea ce favoriza trecerea de la şobolani la oameni a puricilor şi, astfel, vehicularea agentului patogen al ciumei.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Accident teribil pe Autostrada București-Pitești! Un bărbat ...

Ziua Planetei Pământ 2024. Paşi mici în progresul privind ...

Însă un studiu recent realizat de cercetătorii de la Universitatea din Oslo, Norvegia, şi publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, sugerează că nu şobolanii ar fi la originea epidemiilor de ciumă din Europa, ci o specie de rozător din Asia Centrală: gerbilul mare (Rhombomys opimus).

De fiecare dată când se înregistra în Asia Centrală (unde trăiau gerbilii) un an cu o primăvară umedă urmată de o vară foarte călduroasă, fenomenul era urmat, după circa 15 ani, de o izbucnire a ciumei în Europa, iar acest model s-a repetat timp de secole.  

Cercetătorii spun că aceste condiţii climatice favorizau înmulţirea gerbililor într-o măsură mai accentuată decât de obicei, iar această explozie populaţională a rozătoarelor făcea ca şi populaţia de purici să prospere şi să se răspândească pe arii mai largi. 

Citeşte mai mult pe descopera.ro