Iarna, un frig năpraznic. Un cuplu de bătrînei se pregăteau de somn, încălzindu-se la gura sobei. Căutînd o plapumă mai groasă, baba zice:
– Mai ții tu minte, în tinerețe, înainte să mă ceri de la mama, cum mă așteptai tu seară de seară la stejarul din fundul grădinii, eu ieșeam din casă, veneam la tine și cu cîtă pasiune ne mai iubeam?!?
– Da…ce vremuri!
– Hai să o mai facem odată ca pe vremuri, zice baba, că sîntem bătrîni și nu se știe cît timp mai avem!
Entuziasmat de ideea nevestei, pleacă moșul la stejar. O așteaptă și o așteaptă și o tot așteaptă…pînă se învinețește tot de frig și cum nu mai rezista, după vreo oră merge în casă, unde o găsește pe babă înfofolită în plapumă.
– Da bine tu, bine că stai la căldură sub plapumă și eu te aștept, să paralizez de frig în viscol, lîngă stejar…de ce naiba n-ai venit???
Baba răspunde sec:
-Nu m-a lăsat mama!