Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel zisă şi „a Arhimandritului” are un trecut atât de agitat încât te gândeşti că doar zidurile sale groase de un metru şi jumătate au ajutat-o să reziste. Datează din 1585, pe când a fost construit aici un lăcaş din lemn. Pe locul ei Matei Basarab ridică la 1636 o biserică din zid, cea care poate fi văzută astăzi.

Devenise mânăstire. Vremurile erau tulburi şi aproape nu era an fără foc sau sabie în cetatea Bucureştilor. Spaimele unor asemenea zile l-or fi făcut pe egumenul mânăstirii să pună la adăpost actele mânăstirii care era bine înzestrată cu moşii. „Toate cărţile de proprietate ale mănăstirii sunt peste Dunăre, la Târnovo, din pricina răutăţilor”, a scris cronicarul. De atunci, mult timp, mânăstirii i s-a mai spus şi „a Târnovului”.

Jefuită şi arsă de multe ori, cicatricile îi sunt acum ascunse. Restaurată recent, pictura frumoasei biserici ni-i prezintă pe câţiva dintre numeroşii ctitori ce au contribuit la refacerile ei, numeroasele sale devastări fiind cauzate, probabil, şi de poziţia ei, care a fost, mult timp, periferică. Ascunsă privirii de blocurile de pe Bulevardul Națiunilor Unite, Biserica Sfinții Apostoli a scăpat, ca prin minune, de demolările comuniste.