Execuţia sălbatică a Brâncovenilor, de către turci, chiar de Adormirea Maicii Domnului, a zguduit întreaga creştinătate. Logofătul Iordache Creţulescu şi Domniţa Safta, fiica lui Constantin Brâncoveanu, fuseseră obligaţi să asiste la cumplitul moment al decapitărilor, după care au fost exilaţi timp de patru ani. Întorşi acasă, Creţuleştii au ridicat, între 1720 și 1722, biserica având hramurile „Adormirii Maicii Domnului şi Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil”.

A fost clădită pe locul unei biserici mai vechi, din lemn, loc numit „La puţul cu Zale. Deşi aparte, biserica prezintă anumite caracteristi care o fac unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectură de la sfârșitul perioadei brâncovenești. Rafinamentul interior aduce, peste veacuri, dovada nobleţei întregii familii iluministe a ctitorilor.

În pridvorul care adăpostește mormântul lui Emanoil C. Krețulescu și o frescă ce descrie scene din Apocalipsă, pictura este cea originală. Cei care caută Biserica Krețulescu în prima fotografie aeriană a Capitalei, o vor descoperi tencuită şi albă, lucru care nu se vedea de pe Bulevard, din cauza Hanului Creţulescu. În anii ’30, arhitecţii Capitalei, la restaurare, au hotărât ca ea să rămână îmbrăcată doar în cărămidă aparentă.