MATERIAL REALIZAT ÎN CADRUL „BUCUREȘTI – CENTENAR” – PROGRAM CULTURAL DERULAT DE PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PRIN ADMINISTRAȚIA MONUMENTELOR ȘI PATRIMONIULUI TURISTIC.

Biserica Dichiu. “Dichiul” era mai marele peste călugării Mitropoliei. Acesta, prin 1773, propovăduind învăţăturile anticului filozof Diogene, s-a retras aici, la marginea cetăţii Bucureştilor, cu gând să zidească bisericuţa unui schit. Dichiul a săvârşit lucrarea ajutat de Tirchilă, un mirean, în 1775. Apoi, s-au aşezat alţi călugări şi-aşa s-a pornit viaţa monahală la Schitul Dichiu-Tirchileşti. Când Bucureştii s-au extins, schitul pioşilor călugări a fost prins între chingile unui cartier cu multe păcate. I s-a spus “Centrul Mitocănimii”, loc de unde agenţii electorali îşi recrutau provocatorii scandalagii care se luau la harţă şi bătaie pe la mitingurile politice. Mai mult, în vecinătate apăruse şi groapa hingherilor din Colentina. Ceea ce fusese înainte-vreme „fugă-n pustie” îşi pierduse acum sensul. Astăzi, din toate acestea, nu a rămas decât frumoasa biserică ce arată astfel din 1880. Aici, dacă s-or fi spovedit mitocanii, multe lucruri necurate au aflat urechile preoţilor… Sfântul Fanurie este pictat cu o lumânare în mână şi asta îi face pe credincioşi să i se închine cu pâine şi lumânări pentru ajutor şi îndrumare.