Demult, un om ostenit ar fi adormit pe acest loc, visând că icoana Maicii Domnului îi cere să ridice o biserică. Cert este că, spre 1700, aici exista un mic schit din lemn de care avea grijă David Corbea Ceauş, om de încredere al lui Constantin Brâncoveanu. Se prea poate ca el să fi avut proprietăţi în apropiere, căci mahalaua îi purta numele: „Ceauş David”. La fel s-a întâmplat și cu biserica, pentru o perioadă. Dăruită de domnitorul Constantin Brâncoveanu și lucrată în argint de Filip Nicolau Argintarul, Icoana Maicii Domnului care a ajutat la vindecarea unor boli grele a influențat numele lăcașului, devenit în timp Biserica Icoanei.

În 1777, biserica este refăcută de Băbeanu, căpitan de lefegii care îi adaugă chilii pentru adăpostirea unor văduve sărmane, „obraze mai alese şi călugăriţe”. În 1889, strănepotul căpitanului Băbeanu reface biserica şi plăteşte repictarea de către un elev al lui Gheorghe Tăttărescu. Astăzi, aici, pe lângă legendă şi istorie, se așază o frumoasă linişte duhovnicească, în care multă lume greu încercată vine să-şi întărească speranţele.