Astfel că Sfântul Mucenic Timotei, Sfântul Apostol Bartolomeu, Preacuviosul Onufrie cel Mare şi Sfântul Prooroc Elisei, aceşti sfinţi „modeşti” în calendarul religios, se bucură de o mare popularitate în mediul rural.

De aceea, ţăranii îi sărbătoresc pe sfinţii protectori ai ogoarelor şi nu muncesc la câmp, invocând ajutorul acestora pentru a obţine o recoltă bogată.

În vremuri îndepărtate, Sărbătoarea grâului era orânduită în a doua parte a lunii iunie. Odată cu trecerea la calendarul gregorian (adică trecerea la stilul nou) Sărbătoarea grâului s-a devansat.

„Bartolomeul grâului” grăbeşte coacerea grâului

Sfântul Apostol Bartolomeu (Vartolomeu în limbaj popular), a fost unul dintre cei doisprezece ucenici ai lui Hristos. El a vestit Evanghelia în Arabia, Persia, India şi în Armenia. Din porunca lui Astiagis, fratele împăratului armean, sfântul a fost decapitat. Creştinii acelor timpuri au luat trupul sfântului şi l-au îngropat cu cinste într-un sicriu de plumb.

Pentru că sfintele lui moaşte săvârşeau multe minuni, păgânii au luat sicriul şi l-au aruncat în mare. Ca prin minune, apa mării l-a purtat până în Insula Lipara, iar episcopul acelui ţinut, Agathon, căruia i s-a arătat în vis, a mers la malul mării, a luat sicriul şi l-a înmormântat în biserica unde slujea. După alte întâmplări, sfintele moaşte ale Sfântului au ajuns la Roma.

Ce minuni face Sfântul Bartolomeu

De secole, ţăranii cred că Sfântul Bartolomeu pune bob în spicul de grâu, îl pârguieşte şi îi grăbeşte coacerea. Tradiţia populară spune că „Vartolomeul Grâului” îi pedepseşte pe cei care nu-i sărbătoresc ziua (pe 11 iunie): bate piatra şi stârneşte furtunile, credinţă răspândită în Banat, Oltenia, Muntenia şi în sudul Transilvaniei.

Bunicii noştri nu munceau la câmp de teamă că grâul va da înapoi şi nu va mai creşte. În multe zone ale ţării tradiţia se respectă şi în zilele noastre, pentru ca recolta gospodarilor care-l cinstesc pe Sfântul Bartolomeu să nu fie compromisă.

De asemenea, nici femeile nu torceau, ca să evite venirea furtunii. În această zi, în mediul rural, ţăranii merg cu grâul la biserică, pentru ca preotul să-l binecuvânteze. Din acest grâu se face şi în zilele noastre o pâine cu care gospodarii hrănesc animalele şi păsările, pentru ca acestea să fie apărate de boli. Odinioară, doar sătenii cei mai săraci păstrau grâul pentru pâinea de sărbători.

Sătenii cred că în bobul de grâu se vede chipul lui Hristos

Şi în zilele noastre, mulţi săteni cred că pe bobul de grâu se vede chipul lui Hristos. De aceea, pâinea este considerată „faţa lui Hristos”, iar persoana care o călcă în picioare săvârşeşte un mare păcat.

Creştinii cred că pâinea se transformă în trupul lui Hristos

Creştinii cred cu tărie că din grâu se face pâinea , iar aceasta se transformă în trupul lui Hristos în timpul Liturghie.

Cuviosul Onufrie alungă rozătoarele

La sărbătoarea grâului, este cinstit şi Preacuviosul Onufrie. Ziua Sfântului Onufrie este numită în popor şi Ziua şoarecilor. În trecut, femeile nu făceau nici un fel de mâncare caldă, de teamă că se adună rozătoarele pe câmp. Sfântul Onufrie este sărbătorit pentru a alunga şoarecii şi pentru a ajuta lanurile să se pârguiască.

Eliseiul grâului

Ziua Sfântului Elisei este a doua sărbătoare dedicată grâului de către ţăranii români şi în limbaj popular se numeşte şi „Aliseiul Grâului”. Elisei a fost ucenicul Sfântului Ilie şi slujitorul lui Dumnezeu, fiind de meserie agricultor. El a fost binecuvântat de Dumnezeu cu harul minunilor pe care le săvârşea cu ajutorul cojocului primit de la Sfântul Ilie, iar vechiul Testament aminteşte faptul că Sfântul a înviat oameni.

În tradiţia populară românească, în ziua de 14 iunie, oamenii nu munceau, de teamă că Sfântul Elisei are să-i trăznească, are să stârnească vântul, chiar în ziua când grâul înfloreşte, scuturându- i floarea şi lăsându-l fără rod. De aceea, această zi era respectată ca o adevărată sărbătoare pentru protecţia grâului şi pentru rodul câmpului, împotriva grindinei, ciumei, bolilor, dăunitorilor (urşi şi lupi), contra muşcăturii de şarpe, a orbirii şi pentru ca vitele să nu nască viţeii cu picioarele strâmbe. 

În această zi se lucrează numai până la amiază. Potrivit legendelor vechi, un om a lucrat în această zi, iar a doua zi a căzut grindina numai pe grădina lui.