Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina este pomenită în calendarul creştin ortodox la 25 noiembrie.

Originară din cetatea Alexandria, Sfânta Ecaterina provenea dintr-o familie de rang înalt, beneficiind în acest fel de multe privilegii. Era frumoasă şi cultivată: ştia bine limbile greacă şi latină, avea cunoştinţe temeinice de medicină, astronomie şi de oratorie.

Alte Articole

De ce nu este deschis sicriul lui Costel Corduneanu? Este acoperit ...

Bucăți de sticlă au fost găsite în mai multe borcane cu ...

Mărturia uneia dintre victimele lui Vlad Pascu. Una dintre tinerele ...

A trăit în timpul împăratului Maximian Daia (305-314) şi, aflată în faţa împăratului care atunci era în Alexandria, Sfânta Ecaterina a mărturisit despre învăţătura sa că toate cunoştinţele pe care le avea le-a trecut cu vederea, căci sunt deşarte şi nefolositoare pentru că însuşi Mântuitorul Hristos spune că va pierde înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa ştiutorilor o va lepăda.

Împăratul s-a mirat de îndrăzneala şi înţelepciunea ei, dar mai ales de frumuseţe nepământeană. I se părea că nu este născută din părinţi muritori, ci o zeiţă din zeii pe care-i cinstea el.

Apărând cu tărie creştinismul, Sfânta Ecaterina a fost adusă în faţa unei adunări de cincizeci de filosofi, care au fost însărcinaţi să o determine să se închine zeilor, aceasta fiind dorinţa fierbinte a împăratului copleşit de frumuseţea tinerei Ecaterina.

Dar în cursul aprigelor dispute pe care le-au avut cu Sfânta Ecaterina, aceşti învăţaţi au recunoscut fără putinţă de tăgadă adevărul pe care ea îl susţinea şi care era însuşi Hristos, după spusele Sale: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut”. (Ioan, 14, 6,7)

Pentru adevăr cei cinzeci de cărturari au îndurat apoi moarte martirică împreună cu mulţi alţi care au fost aduşi la credinţa creştină prin înţelepciunea minţii luminate a Sfintei Ecaterina.

Sfânta Ecaterina a primit cununa muceniciei prin tăierea capului după ce a fost legată pentru a fi zdrobită de fiarele ascuţite a patru roţi prinse pe aceeaşi osie, care însă s-au sfărâmat în bucăţi, rănind de moarte pe cei care asistau la cumplita privelişte. De aceea, Sfânta Muceniţă Ecaterina este reprezentată în icoane ţinând în mână o roată.

Împărăteasa a plâns văzând felul cum a pătimit Sfânta Ecaterina şi mărturisind pe Mântuitorul Hristos a suferit şi ea moarte martirică.

În aceeaşi perioadă cu martiriul Sfintei Ecaterina au fost chinuiţi şi omorâţi pentru Hristos mai mulţi ostaşi ai împăratului, împreună cu comandantul lor, pe nume Porfirie.

Moaştele Sfintei Muceniţe Ecaterina au fost aflate la sfârşitul secolului al VIII-lea într-o mănăstire din Muntele Sinai zidită de Sfânta Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare.

Tot astăzi este pomenit Sfântul Mare Mucenic Mercurie, de neam scitic, care a trăit în timpul împăraţilor Deciu (249-251) şi Valerian (251-260). Când aceştia au declanşat persecuţiile împotriva creştinilor, Sfântul Mercurie făcea parte din legiunea Martenses (a zeului Marte), sub conducerea generalului Saturnin din Armenia Mare.

Sfântul Mercurie s-a făcut cunoscut prin faptele sale de mare curaj, încât împăratul Deciu l-a chemat, i-a oferit multe daruri şi l-a făcut comandant al armatei sale.

La câteva zile după aceea, împăratul Deciu, împreună cu toată suita sa, l-a pus să jertfească zeilor drept mulţumire. Atunci, Mercurie a răspuns că nu a câştigat biruinţa cu ajutorul zeilor neputincioşi, ci cu puterea lui Hristos Dumnezeu.

În urma acestei mărturisiri, Mercurie a fost torturat şi în cele din urmă a suferit moarte martirică prin tăierea capului. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”)