Ortodoxe 
Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica și Căldărușani; Sf. Proroc Sofonie.

Greco-catolice 
Sf. pf. Sofonie; Sf. Francisc Xaveriu

Alte Articole

Maşinile pentru care şoferii nu sunt obligaţi să aibă ITP. ...

Angajat al unui supermarket, concediat după ce a folosit sacoșe ...

Romano-catolice 

Ss. Francisc Xaveriu, pr.; Sofonia, profet

Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldărușani este pomenit în calendarul creștin ortodox în 3 decembrie.

S-a născut în anul 1730, într-o familie din Săliștea Sibiului. Din tinerețe a dorit să se facă monah. În contextul prigoanei împotriva ortodoxiei, care a avut loc în Transilvania în secolul al XVIII-lea, a ajuns în Țara Românească.

Sfântul Gheorghe a ajuns, în anul 1750, împreună cu un arhiereu grec la Muntele Athos. A primit treapta diaconiei la Mănăstirea Vatoped și a rămas ucenic al starețului Mănăstirii Vatoped, Sfântul Cuvios Paisie Velicicovschi. În anul 1763 îl însoțește pe marele stareț în Moldova, la Mănăstirea Dragomirna, iar din anul 1775 se mută împreună cu părintele său duhovnicesc și cu alți monahi la Mănăstirea Secu.

După un timp, ieromonahul Gheorghe a trecut în Țara Românească, cu gândul de a se întoarce la Athos. Aici a fost convins de mitropolitul Țării Românești, Grigorie al II-lea, să primească a revigora viața în Schitul Cernica, aflat în totală părăsire. La Cernica, a organizat o mănăstire cu viață de obște după tipicul Muntelui Athos și al obștilor paisiene din Moldova. A refăcut vatra monahală în doar cinci ani, adunând în jurul lui mulți ucenici.

Rezultatele pe care le-a avut la Cernica au făcut ca, în 1793, mitropolitul Filaret al II-lea să-i dea în seamă și Mănăstirea Căldărușani, conducându-le pe amândouă din aprilie 1794 și până la moartea sa, în decembrie 1806.

La vârsta de 55 ani, s-a îmbolnăvit grav și, crezând că nu mai are zile, a scris un testament, un fel de regulament al obștii, cu porunci precise, document rămas peste veacuri cu mare valoare duhovnicească. Dar a mai avut de trăit. În acest răstimp, a primit în grijă și Mănăstirea Căldărușani, cârmuindu-le pe amândouă până la moartea sa, în 1806, la 3 decembrie. În urma sa, au rămas tradiții monahale precum spovedania deasă, împărtășania, ascultarea, rugăciunea necontenită sau pravila celor 7 laude zilnice.

În ambele mănăstiri a rânduit viața monahală după tradiția athonito-paisiană. A trecut la cele veșnice la 3 decembrie 1806 și a fost înmormântat la Mănăstirea Cernica.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 20-21 octombrie 2005, a aprobat propunerile Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei privind canonizarea Cuviosului Stareț Gheorghe, Arhimandritul de la Cernica și Căldărușani (având ziua de sărbătorire la 3 decembrie). (sursă: „Monahismul ortodox românesc”, vol. II, 2016)