CALENDAR ORTODOX: Sfântul Proroc Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini. Este numit și „Înaintemergătorul”, pentru că a anunțat venirea Lui Iisus — Mesia, notează Dicționarul Noului Testament, 1995.

Proroc și înaintemergător al Domnului, înger în trup, Ioan propovăduia împărăția cerurilor și săvârșea botezul pocăinței celor ce veneau la el și își mărturiseau păcatele.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Taxele și impozitele cresc în București. De când se aplică ...

Caz șocant la o grădiniță din Cugir! O îngrijitoare a fost ...

Venirea pe lume a celui mai mare om născut din femeie, apostolul pocăinței, cel mai mare sihastru și postitor din câți au fost vreodată, spune arhimandrit Ilie Cleopa (vol. „Predici la praznice împărătești și la sfinți de peste an”), s-a întâmplat în perioada în care Irod era rege al Iudeii.

Potrivit Sfintei Scripturi, în acest timp era preot la Templul din Ierusalim, Sfântul Proroc Zaharia, învățător al Legii Vechi, care a fost tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Preotul Zaharia era căsătorit cu Elisabeta, care era sora Sfintei Ana, mama Maicii Domnului.

„Și erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor. Și pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale, a ieșit la sorți, după obiceiul preoției, să tămâieze intrând în templul Domnului. Iar toată mulțimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară și se ruga. Și i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Și văzându-l, Zaharia s-a tulburat și frică a căzut peste el”. (Luca 1, 6-12)

„Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți va naște un fiu și-l vei numi Ioan. Și bucurie și veselie vei avea și, de nașterea lui, mulți se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Și va merge înaintea Lui cu duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea drepților, ca să gătească Domnului un popor pregătit”. (Luca 1, 6-17)

Icoana Deisis, care Îl reprezintă pe Hristos ca împărat, așezat pe tron, în dreapta Sa se află Fecioara Maria, iar în stânga Sfântul Ioan Botezătorul (Biserica de lemn Sf. Pantelimon din stațiunea Olanești, județul Vâlcea)

Cei doi părinți ai Sfântului Ioan Botezătorul sunt considerați părinți model, părinți sfinți. „Cât au plâns, cât s-au rugat și au postit părinții săi ca să nască un copil! Sfântul Ioan este rod al credinței, al rugăciunii și al postirii părinților săi”, spune arhimandritul Ilie Cleopa în predica de la sărbătoare Nașterii Sfântul Ioan Botezătorul.

Sfântul Zaharia și Sfânta Elisabeta și-au jertfit în cele din urmă viața pentru copil. Sfântul Zaharia a fost omorât, la porunca împăratului Irod, care și-a trimis soldații să omoare toți pruncii, în vârstă de până la doi ani, în speranța de a-l ucide și pe Mesia, de a cărui naștere a fost vestit de către magi.

Vernisajul expoziției de icoane pe sticlă intitulată „Icoana, o neîncetată BunăVestire”, la Muzeul ASTRA din Sibiu

Știind de nașterea minunată a lui Ioan și crezând că însuși Ioan ar putea fi Mesia, a poruncit soldaților să îl caute și să îl omoare. Între timp, Elisabeta l-a luat pe pruncul Ioan și a fugit, ascunzându-se în munți, de cealaltă parte a Iordanului.

Negăsind copilul, soldații au fost trimiși la preotul Zaharia, pentru a le spune unde este ascunzătoarea. Cum nu au primit nici un răspuns, Sfântul Proroc Zaharia a fost pe loc omorât cu sabia, în ziua în care fusese rânduit să slujească la Templul din Ierusalim.

După patruzeci de zile de la uciderea lui Zaharia, Sfânta Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul, și-a dat sfârșitul în peștera unde ascunsese copilul.

Sfântul Ioan, ocrotit de Dumnezeu, a rămas în pustie până „în ziua arătării lui către Israel” (Luca 1, 80), când a început a predica pocăința către mulțimile care veneau la el, pregătindu-le să îl primească pe Mântuitorul Hristos.

SĂRBĂTORI ȘI TRADIȚII POPULARE: Sânzienele sau Drăgaica

Sărbătoarea este a iubirii și a fertilității dedicată Sânzienelor sau Drăgaicelor, personaje mitice nocturne, care apar pe câmpuri în noaptea de 23 spre 24 iunie. Potrivit credinței populare, în această noapte, cerurile se deschid iar Sânzienele încep să cânte și să danseze în cete (de obicei în număr impar). Noaptea este magică, lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană și pentru aceasta se fac practici de pomenire a morților numite Moșii de Sânziene, când se deretică mormintele, se pun flori, se aprind lumânări și se dă de pomană la cimitir. Pentru a alunga spiritele rele, oamenii aprind focuri, peste care aruncă substanțe puternic mirositoare, apoi se buciumă și se strigă în jurul lor.

În credința populară, Sânzienele sunt considerate niște femei frumoase, adevărate preotese ale soarelui ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om, care, în această noapte umblă pe pământ sau plutesc prin aer, cântă și dansează, înzestrând plantele cu puteri vindecătoare, împart rod holdelor și femeilor căsătorite, înmulțesc păsările și animalele, tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor, apără semănăturile de grindină și de vijelii. Ele sunt zâne bune, dar atunci când oamenii le nesocotesc, pot deveni și forțe distructive, stârnind furtuni și vijelii, aducând grindină, lovindu-i pe cei păcătoși cu „lanțul Sânzienelor” sau lăsând câmpurile fără rod.

Sânzienele își au originea într-un străvechi cult solar, dar în prezent sunt asociate sărbătorii creștine a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și a Aducerii Moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, potrivit crestinortodox.ro.

Cea de-a VI-a ediție a evenimentului ‘Artă și Sanziene la Minovici’, prilejuit de Noaptea de Sânziene, organizat de Muzeul de Artă Populară ‘Dr. Nicolae Minovici’

Denumirea provine, cel mai probabil, de la zeița silvestră Santa Diana, dar Sânzienelor li se mai spune Frumoasele, Zânele sau Drăgaicele. În mitologia română, sunt cunoscute și sub alte denumiri, precum: Dânse, Vâlve, Iezme, Irodiade, Nagode, Vântoase, Zâne, Domnițe, Măiastre, Împărătesele Văzduhului și încă multe altele, în funcție de regiune.

Serbarea Sânzienelor sau Drăgaicelor mai este denumită în limbaj popular și Amuțitul Cucului. Cucul cântă doar trei luni pe an, de la echinocțiul de primăvară, care coincide cu sărbătoarea religioasă Buna Vestire, sau Blagoveștenie, și până la solstițiul de vară — Sânzienele, care corespunde sărbătorii religioase a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene înseamnă că vara va fi secetoasă.

Cu prilejul acestei sărbători, atât în ajunul, cât și în ziua de Sânziene, au loc o serie de practici și obiceiuri populare, cele mai multe dintre ele referindu-se la fertilitate, sănătate și dragoste.

În unele zone, în această zi se alege Drăgaica, cea mai cuminte, cea mai frumoasă și cea mai bună la inimă dintr-un grup de șapte fete, potrivit calendarulortodox.ro. După ce este aleasă, fata este împodobită cu spice de grâu și, alături de restul fetelor, îmbrăcate în alb, pornește prin sat. La fiecare răscruce de drumuri, fetele fac o horă și cântă voioase. Tot de Sânziene au loc și renumitele bâlciuri sau iarmaroace, un bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei.

Reprezentarea fitomorfă a Sânzienelor este floarea de Sânziană, o floare galbenă cu parfum dulce care înflorește în preajma solstițiului de vară și care, potrivit credinței populare, are proprietăți magice. Pentru a avea eficiența scontată trebuie culeasă după un anume ritual: florile, în zorii zilei Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, iar tulpina și semințele, toamna. Dacă sunt culese corespunzător, proprietățile lor sunt miraculoase: întăresc copiii debili și limfatici, dacă se pun în apa lor de scaldă; vindecă frigurile; puse în rachiu vindecă vătămăturile; roua căzută pe flori în această noapte este leac sigur pentru bolile de ochi și piele.

Cea de-a VI-a ediție a evenimentului ‘Artă și Sanziene la Minovici’, prilejuit de Noaptea de Sânziene, organizat de Muzeul de Artă Populară ‘Dr. Nicolae Minovici’

Din flori de Sânziene, alături de spicele de grâu și alte șapte plante diferite, cum ar fi pelin, verbină, busuioc, sunătoare, ferigă, soc, cicoare, salcie, fetele tinere obișnuiesc să împletească cununi, pe care le poartă pe cap în dansul denumit Jocul Drăgaicei, reprezentând zeița agrară. Cununile sunt păstrate până în anul următor, agățate la ușa de intrare a casei, la ferestre, la stâlpii porților, la pietrele de hotar și pe crucile mormintelor, cu semnificația de a apăra oamenii, animalele și recolta de forțele nefaste, malefice, de stihiile naturii — grindină, inundație, furtună etc. Ele mai pot fi aruncate pe casă sau pe șură și, în funcție dacă rămân sau nu pe acoperiș, anul care va urma va fi bun sau rău, tinerii se vor căsători cu persoana iubită sau nu, recolta va fi bună sau proastă, locuitorii casei vor fi sănătoși sau bolnavi, vor avea noroc sau ghinion, etc.

De asemenea, fetele obișnuiau să strângă flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă în noaptea dinaintea sărbătorii, pentru a-și visa ursitul. În unele zone, însă, fetele își făceau cununi din aceste flori, pe care le lăsau în noaptea respectivă în grădină. Dacă le găseau dimineața pline de rouă, era semn sigur de măritiș, notează crestinortodox.ro. În zorii zilei, băieții își pun și ei flori de Sânziene la pălării, se adună în cete și bat satele în lung și-n lat.

În ziua de Sânziene, fetele obișnuiau să se spele pe cap cu fiertură de iarbă mare, pentru a fi plăcute feciorilor, iar femeile, pentru a se umple de fertilitate, se tăvăleau dezbrăcate în rouă, dis-de-dimineață, înainte de răsăritul Soarelui. De altfel, roua din noaptea de Sânziene se pare că ar avea puteri miraculoase, existând credința că, dacă te stropești cu aceasta pe trup, acesta va deveni frumos și suplu, iar dacă te speli cu ea pe față, vei deveni chipeș și mândru.

În același timp, florile de Sânziene mai erau folosite și de gospodari, pentru a afla care le este norocul la animale. Astfel, în ajunul sărbătorii, agățau cununi la colțul casei dinspre răsărit și, dacă a doua zi găseau păr de la animale sau puf și pene de păsări prinse în coronițe, atunci era semn bun pentru acestea, așa cum se arată în volumul „Sărbători și obiceiuri” (Editura Enciclopedică, 2002-2004).

Florile de Sânziene sunt un reper calendaristic agrar. Dacă înfloresc înainte de sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, înseamnă că vegetația plantelor este prea avansată. După ce înfloresc Sânzienele se începe cositul.