MATERIAL REALIZAT ÎN CADRUL „BUCUREȘTI – CENTENAR” – PROGRAM CULTURAL DERULAT DE PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PRIN ADMINISTRAȚIA MONUMENTELOR ȘI PATRIMONIULUI TURISTIC.

Demult, pentru ca slujbele de la Mitropolie să nu mai fie tulburate de gloata zdrenţăroşilor săraci şi flămânzi, s-a hotărât ca milostivele pomeni să fie făcute la schitul din vale, în mahalaua Flămânda, departe de ochii sensibili ai boierilor şi domniţelor.

Aici, când câinii semnalau trecerea vreunei trăsuri prin glodul mahalalei, evenimentul devenea subiect de discuţie pentru o săptămână. În 1782 s-a început zidirea bisericii care a durat 18 ani şi nu s-a putut termina decât cu o danie de 100 de taleri din partea hrăpăreţului vodă Alexandru Moruzzi. Parohia era mică şi nu ar fi putut să reziste fără ajutorul breslei croitorilor.

Biserica poartă hramul sfântului Haralambie, în al cărui Acatist găsim invocaţia „Bucură-te, izbăvitorule de ciumă şi de foamete”. Alegerea sfântului Haralambie pare a fi în legătură directă cu ciuma lui Caragea, din 1813, dar şi cu foametea din vremea Alexandru Moruzzi, din 1795.