MATERIAL REALIZAT ÎN CADRUL „BUCUREȘTI – CENTENAR” – PROGRAM CULTURAL DERULAT DE PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PRIN ADMINISTRAȚIA MONUMENTELOR ȘI PATRIMONIULUI TURISTIC.

Protopopul “Plăşii de Jos”, trimis de mitropolitul Nectarie să vadă ,,cătă depărtare iaste de la locul unde are jăliitorii să facă biserică şi de să cuvine acolo a se face biserică”, găseşte, cităm: ,,ca la 150 case”. Jupânul Manu Cavafu, „proinstarostele de kavafi” (şeful breslei pielarilor, adică),primeşte aprobarea şi bisericuţa e ridicată în 1815. Cum vecinătatea cu mlaştina aducea boleşniţe multe, iar din ţintirimele “de pe partea ailalată”,ieşeau duhuri în închipuirile acelor vremi, biserica a primit moaştele Sfântului Haralambie care, cum se ştie, “vindecă din boli cumplite, precum ciuma sau nebunia, izgoneşte diavolii şi te apără de primejdii”. Poate bisericuţa ar fi rămas anonimă, cu o astfel de istorie “anostă”, fără nume însemnate sau evenimente deosebite, dacă, printr-o minune, blocurile noului cartier Tineretului nu ar fi ocolit-o, la limita sufocării. Rezultatul: o frumoasă ieşire în evidenţă a unor istorii aproape neştiute.