Cine a fost adevăratul „James Bond”. Era un agent dublu britanico-german FOTO

În plin toiul celui de-al doilea Război Mondial, scriitorul Ian Fleming, creatorul celebrului personaj James Bond, lucra cu sârg pentru MI6, celebrul serviciu britanic de spionaj extern. Detaşat la Lisabona, Fleming avea în ţintă un misterios agent dublu britanico-german, căruia MI6 tocmai îi dăduse suma de 50.000$ cash.

06 nov. 2014, 13:45

Fleming l-a urmărit pe individ până a reuşit să-l identifice şi să afle mai multe despre el, scrie descopera.ro. Omul cu pricina avea să intre în legenda romanelor şi filmelor de acţiune şi spionaj. Misteriosul agent real tocmai dăduse viaţă viitorului Agent 007, cel mai faimos personaj în tagma spionajului internaţional. Însă povestea adevăratului James Bond, avea să fie pe a locuri mai interesantă şi mai surprinzătoare decât a personajului fictiv din romanele lui Fleming.

Citeşte şi Nu te-ai fi aşteptat la asta: Cum arată soţia lui „James Bond” Pierce Brosnan. GALERIE FOTO

James Bond era un pic…sârb!

Povestea lui Duşan Popov, sau Duşko Popov, cum mai era denumit, începe în anul 1936, an în care acesta s-a hotărât să-şi folosească talentul nativ în arta spionajului.
Popov s-a născut pe data de 10 iulie 1912 în oraşul Titel, care pe atunci era inclus în fostul Imperiu Austro-Ungar. Viitorul spion a văzut lumina zile într-una dintre cele mai bogate şi prospere familii sârbeşti. Avea un frate mai mare, care şi el urma să devină un apreciat agent dublu de informaţii. Familia sa a fost nevoită să se mute în Dubrovnic, încă de când Duşko era doar un copil.

Inteligent, creativ şi talentat în multe domenii, Duşko era sufletul familiei sale. Precum mulţi alţi tineri sârbi, Duşko vroia să înveţe la perfecţie limba germană pentru a se descurca cât mai bine în viaţă. Fire abilă şi descurcăreaţă, Duşan vorbea deja fluent limbile engleză şi franceză, când s-a decis să studieze limba germană în Universitatea din Freiburg.

Citeşte şi S-a votat CEA MAI BUNĂ replică dintr-un film VIDEO

Pe când era sudent în Freiburg, Popov s-a împrietenit cu un coleg german pe nume Johann Jebsen. Cei doi au devenit ca nişte fraţi, fiind uniţi de aversiunea care o aveau pentru nazişti precum şi pentru petrecerile cu fete. De fapt, în aceşti ani veseli ai studenţiei, viitorul James Bond real avea să-şi pună bazele unei imagini de dandy răvăşitor şi irezistibil pentru toate reprezentantele sexului frumos. Popov şi Jebsen au devenit curând nişte invitaţi nelipsiţi ai seratelor şi dineurilor luxoase oferite de nazişti studenţilor străini.

Ambii erau deosebit de inteligenţi şi culţi, şi după ce au observat că studenţii cu vederi naziste se impuneau uşor în dezbaterile politice deoarece aceştia ştiau deja subiectele care urmau să fie discutate, Popov şi Jebsen s-au străduit să obţină aceleaşi surse de informaţii, astfel încât timp de câteva luni de zile, niciun student nazist nu s-a mai impus în vreo dezbatere.

Atunci, Duşko a observat că avea o memorie a imaginilor de-a dreptul fenomenală, calitate pe care şi-a perfecţionat-o ulterior. Numai că această calitate, precum şi şarmul său natural l-au adus în atenţia temutului Gestapo.
Agenţii zeloşi din Gestapo l-au arestat imediat pe Popov sub suspiciunea că ar fi comunist. L-au interogat câteva zile şi nopţi, odată cu mulţi dintre prietneii săi care cu excepţia lui Jebsen, au cedat interogatoriilor şi le-au spus anchetatorilor ce doreau să audă.

Din fericire, Jebsen a înţeles gravitatea situaţiei în care se afla amicul său sârb, aşa că l-a contactat rapid pe tată acestuia (un mare industriaş din Serbia), care l-a sunat pe primul ministru iugoslav dr. Stojanovic, care l-a rândul său l-a telefonat urgent pe Goering. Ca urmare a intervenţiilor, Popov a fost eliberat imediat şi i s-a dat un interval de 24 de ore pentru a părăsi Germania.

Citeşte şi Vrei să fii al doilea James Bond? Află unde te poţi angaja ca spion pentru 60.000 de lire sterline

„Duşko” : Agentul Tricicletă!

În anul 1939, după o întâlnire cu vechiul său prieten, Johann Jebsen într-un luxos hotel din Belgrad, din Iugoslavia pe atunci netură, Popov a ales să devină dintr-un şarmant şi inteligent pierde-vară bogat, un redutabil agent secret care a primit numele de cod „Tricicletă”.

A devenit iniţial un spion pro-german, dar flerul său i-a spus că este mai bine să joace la două capete şi prin urmare a ales că contacteze şi rezidenţa britanică din Belgrad. Istoria şi cursul lucrurilor aveau să-i arate că fusese mai mult decât inspirat în alegerea făcută atunci. Imediat după ce s-a angajat să livreze informaţii pentru Abwehr, Popov l-a contactat discret şi pe Clement Hope din legaţia britanică din Iugoslavia.

Lui Hope nu i-a trebuit mult să înţeleagă situaţia şi calităţile lui Popov, astfel încât a acceptat ca acesta să lucreze în rol de agent dublu.
Odată acceptat de britanici, Popov s-a mutat la Londra unde s-a implicat în afaceri de import-export cu diverse produse. Ocupaţia sa i-a oferit acoperirea perfectă pentru a face dese călătorii în Portugalia neutră. În Lisabona, Duşan Popov avea contacte dese cu agenţi britanici pe care-i informa despre cursul acţiunilor sale.

Astfel, agentul sârb alimenta cu informaţii pe germanii din Abwehr, şi apoi le spunea britanicilor din MI6 despre deciziile germanilor. Ajunsese în timp, un agent abil, eficient şi suficient d einteligent pentur a fi plătit gras atât de germani, cât şi de britanici.
Prin urmare, Popov a reuşit să livreze o serie de rapoarte deosebit de valoroase pentru germani, fapt care a crescut încrederea şefilor din Abwehr.

Încrezători, aceştia l-au trimis în anul 1941 în Statele Unite, cu misiunea de a pune bazele unei importante rezidenţe şi reţele germane de spionaj pe teritoriul american. După această primă fază, Duşko a aflat de la Abwehr despre faptul că germanii făcuseră deja rost de datele bazei militare americane de la Pearl Harbour din insula hawaiană Oahu, date pe care Berlinul intenţiona să le ofere Japoniei. Însă drama nu a putut fi evitată.

Omul care era să evite atacul de la Pearl Harbour

Şeful FBI de atunci, celebrul J. Edgar Hoover, nu l-a luat niciodată în serios pe Popov, fiind convins în mod eronat că acesta era fidel germanilor. În ciuda faptului că Popov i-a informat atât pe britanici, cât şi pe americani de interesul suspect al germanilor asupra bazei din Pearl Harbour, FBI-ul nu a luat măsurile care se impuneau.

În timpul unui interviu de-a dreptul incendiar dat de Popov după încheierea războiului, acesta a declarat că pe data de 12 august 1941, i-a informat pe americani despre iminenţa unui atac în Pearl Harbour, însă suspiciunile lui Hoover au dus la tragicul deznodământ. Mai mult, Hoover nu doar că-l bănuia pe Popov de faptul că ar fi fost agent german sub acoperire, dar s-a declarat scandalizat şi de aventurile personale ale acestuia. Astfel că după ce Hoover a aflat că Popov avea deja o relaţie adulteră cu o cetăţeană americană, şeful FBI-ului l-a ameninţat pe sârb cu arestarea dacă nu părăsea Statele Unite pe loc.

Uluit, Popov i-a replicat şefului FBI:
„Eu ţi-am adus informaţii secrete şi verificabile care îţi indică unde, cum şi cine va lovi Statele Unite, şi pe tine te preocupă cu cine mă culc eu?”.

În afară de faptul că a oferit detalii cu privire la intenţiile Japoniei şi Germaniei cu privire la Pearl Harbour, Popov a mai încercat să-l convingă pe Hoover despre crearea unei reţele capcană de spioni, reţea aflată sub coordonarea FBI-ului. Însă Hoover, în încăpăţânarea lui tipică, nu l-a luat în serios nici de această dată pe Popov. Avertizările cu privire la baza din Hawaii nu au ajuns pe birourile U.S. Army, iar ideea unei reţele de contra spionaj a fost respinsă fără discuţie de către Hoover.
 
Deşi viaţa de playboy a lui Popov l-a ofensat pe Hoover, tocmai acest aspect l-a atras pe scriitorul Ian Fleming, pe atunci agent de informaţii în Marina Militară a Marii Britanii. Fleming a fost apoi însărcinat de superiorii săi să se întâlnească cu Popov în Lisabona pentru a-i plăti acestuia una din şarjele de bani pentru serviciile sale.
 
Atunci, în acel moment, cei doi oameni, agentul-scriitor Ian Fleming şi viitorul model de inspiraţie pentru James Bond, Duşan Popov, s-au întâlnit la un cazino pentru a avea o conversaţie. Astfel se năştea legenda Agentului 007. Atunci, Fleming a văzut omul perfect pentru viitorul său roman, Casino Royale.
 
Însă viaţa îşi urma cursul pentru fiecare. Aceea a fost prima şi singura întâlnire între scriitorul Fleming şi personajulc are l-a inspirat şi avea să-l obsedeze pentru tot restul vieţii sale. Mai târziu, în anul 1944, Popov a primit o nouă misiune, ajungând un personaj cheie în Operaţiunea Fortitude, un îndrăzneţ scenariu de contrainformaţii în care Aliaţii au reuşit să-i păcălească pe germani cu privire la existenţa unei forţe militare care ar fi trebuit să debarce la Calais sau în Norvegia în timpul Zilei Z, şi nu în Normandia, cum avea să se întâmple în realitate.
 
Însă în timpul acestei operaţiuni, Johann Jebsen, prietenul german al lui Popov, şi el un agent dublu, denumit „Artistul”, avea să fie arestat de britanici care se temeau preventiv ca acesta să nu divulge Abwehr-ului detaliile scenariului. Din acest motiv, şefii din MI6 s-au temut să-i divulge lui Popov toate detaliile planului, căci se temeau de o eventuală trădare a acestuia.