Nu o dată părinţii şi bunicii se trezesc că, deşi sunt foarte atenţi la ce spun şi cum se comportă în faţa celor mici, aceştia dobândesc dintr-o dată un limbaj violent, sau chiar relativ obscen, şi o atitudine agresivă faţă de adulţii din jurul lor sau de alţi copii. Poate că mulţi nu dau atenţia cuvenită acestor comportamente apărute de nicăieri, orbiţi de bucuria de a-şi vedea odorul că a învăţat cuvinte şi expresii noi, însă cu siguranţă lucrurile nu ar trebui lăsate aşa.

Dacă „pe vremuri” copiii aveau, de voie, de nevoie, acces limitat la televizor, iar despre calculator şi internet nici nu putea fi vorba, în ziua de azi cei mai mulţi dintre ei petrec ore în şir urmărind programele pentru copii, mai ales că părinţii sunt adesea prea ocupaţi pentru a-şi petrece timpul alături de ei.

Alte Articole

De ce nu este deschis sicriul lui Costel Corduneanu? Este acoperit ...

O americancă stabilită în România demontează stereotipurile ...

Adrian Minune, la detectorul de minciuni: „Nu ți-aș spune ...

O problemă ridicată adesea de specialişti este faptul că programele de divertisment destinate celor mici au tot mai puţin un rol educativ. Desenele animate moderne nu mai spun poveşti din care copiii să înveţe ceva şi chiar reprezentarea grafică este una departe de a educa simţul estetic. În plus, posturile tv pentru copii difuzează adesea seriale destinate mai degrabă adolescenţilor şi care declanşează la cei mici atitudini şi preocupări nepotrivite pentru vârsta lor.

Întrebarea este însă cum gestionăm, ca adulţi, apariţia lor, în contextul în care este dificil să le opreşti, totuşi, accesul la televizor.

„E dificil pentru părinţi să impună reguli, să limiteze accesul la informare şi totul depinde de felul în care părinţii gestionează lucrurile. Pot, spre exemplu, să le ofere acces treptat şi să le explice de ce nu se pot uita la anumite programe. Este important să nu îi mintă pe cei mici, ci să le spună de ce unele programe nu sunt adecvate pentru ei, iar altele da„, ne explică psihologul Alina Plăişeanu.

Sunt însă multe case în care copii de vârste diferite urmăresc aceleaşi programe la televizor, iar aici situaţia este puţin mai dificilă, pentru că cel mai mic trebuie făcut să înţeleagă de ce el nu se poate uita la aceleaşi desene şi la aceleaşi filme ca fratele mai mare. „În astfel de situaţii, este recomandat ca părinţii să îşi facă timp să se joace cu cel mic, să desfăşoare activităţi adecvate pentru vârsta lui, în timp ce-i explică de ce nu se poate uita la televizor împreună cu fratele mai mare„, punctează specialistul.

Imaginile violente pe care copiii le urmăresc zi de zi la televizor, filmele şi jocurile violente cresc nivelul de agresivitate al indiviului, potrivit cercetătorilor, care îi avertizează pe părinţi să fie foarte atenţi la ceea ce urmăresc copiii lor. Mai ales că nu întotdeauna programele sau jocurile video pentru copii respectă întru totul ratingul de vârstă care le este „ataşat”. Potrivit unui raport al Societăţii Internaţionale pentru Cercetaea Agresivităţii, violenţa prezentă peste tot în media poate declanşa gânduri, atitudini şi sentimente violente. Rezultatele cercetării arată că expunerea constantă la imagini violente care se regăsesc în filme şi jocuri video cresc riscul relativ de apariţie a agresivităţii verbale sau fizice. Asta pentru că în procesul de dezvoltare, micuţii imită cam tot ce văd în jurul lor şi iau de bune „datele” pe care le percep.

Tocmai pentru că cei mici sunt o „sugativă” de informaţii, este foarte important felul în care adulţii le prezintă lucrurile. „La jocurile video, spre exemplu, lupta poate fi explicată ca una «bine contra rău», în care binele învinge, transmiţând totodată mesajul că aceasta nu este bună oricând şi oriunde„, mai spune psihologul Alina Plăişeanu, subliniind că jocurile pot fi utile în măsura în care copiii învaţă importanţa câştigului şi a luptei non-violente pentru ceva.

Totodată, specialiştii recomandă, în general, ca atunci când observi că micuţul tău imită anumite gesturi sau dă replici violente, atitudinea pe care o adopţi trebuie să fie una critică, din care copilul să poată înţelege că toate aceste sentimente negative sunt nepotrivite şi îl vor afecta pe viitor.