Te-ai intrebat vreodata de ce unii parinti isi pastreaza zambetul pe buze chiar si in cele mai provocatoare comportamente ale copiilor lor, in timp ce ati parinti incep sa tipe? De ce unii parinti se umplu de criticism, ingrijorari si indoieli in vreme ce altii se relaxeaza si se bucura de copiii lor?

Da, unii copiii sunt mai nazdravani decat altii. Insa, indiferent de comportamentul copiilor unor parinti le este mai greu sa-si pastreze calmul decat altora. Oare de ce?

Alte Articole

Cât costă să petreci 1 Mai în complexul Andreei Esca! Vilele ...

Care sunt alimentele alcaline care ne scapă de boli! Mihaela ...

Mirela Vaida, reacție dură după accidentul lui Mădălin Păduran. ...

Uneori, vinovat pentru asta este nivelul stresului.
Cu totii stim ca atunci cand suntem stresati dam dovada de mai putina rabdare.

Insa, de cele mai multe ori, propriile ganduri si atitudini, adica modul in care interpretezi o situatie, sunt cele care te duc intr-o directia sau alta. Asadar, acolo unde un parinte raspunde cu o tacere demna la nepolitetea unui copil si vrea sa stie ce l-a suparat pe micut atat de tare, un altul se enerveaza intrucat considera ca o astfel de sfidare este periculoasa.

Adesea, nici macar nu realizam ca o astfel de credinta, care este inconstienta, isi are originea in copilarie.
Spre exemplu,

– daca parintii tai reactionau cu asprime cand tu era suparat, crezi ca atunci cand te lasi cuprins de emotii este o urgenta ceea ce te face sa intri in starea de lupta sau fugi atunci cand copilul tau este suparat ceea ce inseamna ca micutul tau seamana, in acele sexunde, cu un inamic;

– daca nu ai fost tratat cu respect cand erai mic, vei ajunge un adult care considera ca ceilalti nu-l respecta – si atunci reactionezi cu suparare la cel mai mic semn de sfidare, venita chiar si din partea unui copil de trei ani;

– daca nu ai simtit niciodata ca este apreciat pentru persoana care esti, ai putea crede ca un copil cuprins de emotii se comporta asa doar pentru ca „vrea atentie” – iar in opinia ta asta este un lucru rau;

– daca, atunci cand erai copil, ai inceput sa crezi ca nu esti suficient de bun, atunci iti vei stabili standarde imposibil de atins si te vei critica de fiecare data cand rezultatele nu vor fi niciodata pe masura asteptarilor;

– daca ti s-a parut ca parintii nu te iubesc, ai putea sa pui sub semnul intrebarii anilitatea ta de a-ti iubi copiii neconditionat, ba mai mult ai putea refuza iubirea din partea celorlalti.

Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.