Un grup de cercetători de la Muzeul de Istorie Naturală din Stockholm a ajuns la această concluzie după ce a cercetat fosile de semințe extrem de bine conservate datând din perioada Cretacicului timpuriu (în urmă cu 100-130 de milioane de ani) descoperite în Portugalia și America de Nord.

Echipa condusă de Else Marie Friis a recurs la microscopie tomografică cu raze X pentru a analiza în detaliu 250 de semințe cu dimensiuni mai mici de 2,5 milimetri. Ei susțin că în acea perioadă, angiospermele, cunoscute în limbajul uzual drept plante cu flori, nu aveau tulpini lemnoase, ci o structură moale și flexibilă, nu creșteau prea mult peste nivelul solului și trăiau puțin.

Alte Articole

Clipe de coșmar trăite de Ramona Olaru în Egipt! Și-a pierdut ...

Accident teribil pe Autostrada București-Pitești! Un bărbat ...

Ziua Planetei Pământ 2024. Paşi mici în progresul privind ...

Studiul descrie embrionii minusculi, care nu măsurau nici măcar un sfert de milimetru, ai plantelor din Cretacicul timpuriu și prezintă structura lor celulară. Având în vedere dimensiunile extrem de reduse ale embrionilor și capacitatea foarte modestă a semințelor de a acumula substanțe hrănitoare, se poate estima că multe dintre plantele cu flori se găseau în regiuni cu climă aspră.

„Rapida diversificare a angiospermelor în acea perioadă a dus la modificări fundamentale în compoziția vegetației terestre, un proces pe care am început să-l înțelegem mai bine datorită descoperirilor botanice din ultimii 40 de ani”, se afirmă în articolul apărut în revista „Nature”.