Astazi, dupa aproape 4 ani de la data la care a fost condamnata definitiv de Completul de 5 judecatori al Inaltei Curti, condus de judecatorul Ionut Matei – care a mentinut pedepsele dispuse de completul condus de judecatoarea Mariana Ghena, in prezent membru CSM – la 4 ani de inchisoare cu executare pentru trafic de influenta in forma continuata, alaturi de fiul sau, Daniel, care a primit 3 ani de inchisoare cu executare pentru complicitate la trafic de influenta in forma continuata, fosta procuroare Angela Nicolae rupe tacerea si dezvaluie intr-un interviu acordat pentru Lumea Justitiei care au fost de fapt motivele care au determinat distrugerea sa.

Alte Articole

Dana Nălbaru este bucuroasă că a făcut asta cu mâna ei: ...

Cristina Cioran, reacție după confruntarea în instanță cu ...

Procurorul care l-a anchetat pe Traian Berbeceanu a fost achitat ...

Executia de la Inalta Curte 

„Am fost executata! Executia mea a fost o executie la sange, ca sa folosesc o metafora, care a dus la pierderea a tot ce aveam mai de pret. Este vorba de sanatatea mea si a fiului meu, este vorba despre o cariera profesionala de 36 de ani, din care 18 ani am fost procuror-sef la Parchetul General, este vorba de distrugerea iremediabila a imaginii pe care am avut-o prin difuzarea acelor stenograme si imagini in catuse. In final, mi s-a luat si pensia, lucru care m-a pus in imposibilitatea sa imi asigur cele necesare traiului in arest, si pe aceasta cale, le multumesc fostilor colegi de serviciu care au facut cheta si au strans bani, iar prin intermediul unei persoane din familia mea mi-au trimis aceasta suma de bani, pentru ca acolo (n.red. – in inchisoare) aveam nevoie pentru telefon, sa iau legatura cu persoanele din afara, si in general, pentru produse alimentare si pentru igiena personala. 

Am fost printre putinii magistrati in cazul carora perioada arestarii preventive aproape ca a coincis cu pedeapsa. Sunt multe persoane care au fost arestate preventiv si pe urma trei sferturi din pedeapsa au executat-o in arest la domiciliu. 

Am avut ghinionul ca la aceste complete care judecau contestatiile la arestul preventiv sa fie completul prezidat fie de catre Ionut Matei, fie de catre Livia Stanciu, motiv pentru care solutia era cunoscuta dinainte. Se respingea de fiecare data. 

Completul de 3 care m-a condamnat a fost prezidat de Mariana Ghena, care era mana dreapta a Liviei Stanciu, ea era de origine din Galati si o cunostea foarte bine pe Livia Stanciu. Aceasta din urma, cand a ajuns presedinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie a adus-o in Bucuresti si pe Mariana Ghena. Asa a ajuns Mariana Ghena judecatoare la Inalta Curte de Casatie si Justitie. O gafa foarte mare pe care a facut-o, pentru ca stia dinainte solutia, a intrat la un complet privind contestia facuta de noi la arestul preventiv. Si in momentul in care noi ne pregateam sa iesim din sala, impreuna cu subofiterii, ea a comunicat subofiterilor ca sa ne aduca cu o ora mai devreme. Practic, s-a antepronuntat, pentru ca putea in urma contestatiei sa ne puna in libertate, dar ea le-a comunicat subofiterilor sa ne aduca in stare de arest. (…) 

Datorita statutului meu, judecata dosarului s-a facut numai la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Intamplarea a facut ca am intrat pe acel coridor deja organizat pentru mine, format din judecatori, in frunte cu Ionut Matei, care sa ma condamne. Eu sunt convinsa ca daca eram judecati la Tribunalul Bucuresti sau la Curtea de Apel Bucuresti, amandoi eram achitati. Din pacate nu am avut aceasta sansa, pentru ca Sistemul era puternic”.

Dosarul Indonezia 

„Picatura care a umplut paharul a fost Indonezia. De atunci s-a dorit sa se gaseasca niste pete in activitatea mea, insa nu s-au gasit. In dosarul „Indonezia” s-a vorbit despre acel avion care a asigurat deplasarea lui Nicolae Popa de la Jakarta in Bucuresti. Putina lume, la data respectiva, stia de ce exista aceasta graba pentru Kovesi si de ce a apelat la un avion privat, ca sa il aduca pe Nicoale Popa cat mai repede in tara. Am fost martorul cheie in acest dosar (n.red. – dosarul de la Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie, privind aducerea in tara a lui Popa, in care Angela Nicolae a fost audiata la finalul anului 2018) pentru ca eu am insotit-o pe Kovesi in Indonezia. Dar inainte de plecarea ei in Indonezia vreau sa va spun ca a fost foarte bine organizata aceasta perioada antemergatoare plecarii ei. Adica, a fost invitata o delegatie din Indonezia in Romania, alcatuita din procurori care nu erau de rang foarte inalt, dar erau procurori operativi care puteau sa o ajute in demersurile pe care voia sa le faca”. 

Cu cat timp inainte se intampla? 

„In anul 2010 se intampla, dupa ce Marius Iacob fusese si realizase o comisie rogatorie in Indonezia. In acelasi an, din dispozitia lui Kovesi, invita aceasta delegatie sa vina la Bucuresti. Eu fiind directoarea acestui departament de Relatii Internationale, ma ocupam de organizarea acestor vizite care se realizau, printre multe alte atributii, dar de aceasta data, in exclusivitate, cel care s-a ocupat de aceasta organizare a vizitei delegatiei din Indonezia in 2010 a fost Marius Iacob, din dispozitia lui Kovesi. 

Practic, vreau sa subliniez ca nu a fost o vizita de lucru. Noi, si eu si departamentul meu, ne asteptam sa fie o vizita de lucru, or ea a fost o vizita in exclusivitate cu caracter turistic. A fost facuta sa pregateasca plecarea ei in Indonezia. In timpul vizitei delegatiei Indoneziei s-au facut tot felul de vizite la castele, la muzee, iar delegatia indoneziana ma intreba tot timpul unde sunt colegii procurori pentru ca ei voiau sa faca un schimb de experienta. Asta era si rostul unei vizite de lucru. 

Cand a venit delegatia indoneziana, a avut loc o intalnire in cabinetul doamnei Kovesi, iar cea care s-a autoinvitat in Indonezia a fost Kovesi. Ea a avea planul foarte bine stabilit, sa ajunga in Indonezia, ca sa se intalneasca cu Procurorul General al Indoneziei si cu presedintele Indoneziei. Si a avut un noroc fantastic. Pentru ca daca ar fi fost o vizita oficiala, la invitatia procurorului general, aceasta ar fi durat foarte mult. Or, ea dorea, pentru ca avea ordin din partea lui Basescu, ca aceasta deplasare sa se realizeze cu rapiditate. Astfel incat, colegii indonezieni au gasit o portita, repet, a avut un noroc fantastic, pentru ca in acea perioada s-a desfasurat la Jakarta, in perioada 16-19 martie 2011, o conferinta privind cooperare in materie penala, dar retineti, a procurorilor din zona Asia-Pacific si Orientul Mijlociu. Deci, nu avea ce sa caute Kovesi acolo pentru ca nu era un procuror din aceste doua zone, iar pe de alta parte, nu avea ce sa caute in problema extradarii, pentru ca structura centrala care se ocupa de extradare era Ministerul Justitiei.

Suntem in perioada in care la sefia Ministerului Justitiei era Catalin Predoiu, care facuse o cerere de extradare, dar nu izbutise sa se solutioneze favorabil. Si nici a doua. De aceea, Basescu ii da ordin lui Kovesi sa preia aceasta problema si sa il aduca cat se poate de repede pe Nicolae Popa la Bucuresti, pentru imaginea lui si pentru electorat. A apelat la Kovesi pentru ca era unul dintre instrumentele de executie cel mai bun pentru el. Deci, avea o incredere foarte mare pentru ca a adus-o de la Sibiu cu trei dosare, care nu aveau nicio semnificatie, la varsta de 33 ani. Avea incredere in ea pentru ca, probabil, raspunsese si la alte comenzi. (…)

Am insotit-o in Jakarta eu, Marius Iacob si un lucrator SRI, care de obicei avea calitatea de translator, pe hartie, pentru ca in realitate traducerile nu se faceau de catre el, ci uneori de catre mine, desi nu aveam acesta obligatie, sau de catre ambasadorul sau consulul de la Jakarta. Kovesi nu cunostea limbi straine, desi putea sa stie si sa invete macar franceza, dat fiind ca mama ei era profesoara de franceza.

Cert este ca la aceasta conferinta nu avea ce sa caute, insa a obtinut o intrevedere cu procurorul general al Indoneziei. La aceasta intalnire eu am avut interzis ca sa particip, a participat ambasadorul sau consulul nostru la Jakarta, Marius Iacob, dar mie mi s-a interzis. Presupun ca la aceasta intalnire s-a discutat despre predarea scrisorii pe care o semnase Traian Basescu catre Presedintele Indoneziei.

Iarasi, a avut un context extraordinar de favorabil, pentru ca la sfarsitul conferintei se obisnuieste de catre gazda, respectiv Presedintele Indoneziei, sa treaca in revista toate delegatiile straine care au participat la conferinta. Si ea, in urma acestei discutii pe care a avut-o si cu consulul Romaniei, si cu ambasadorul Romaniei, si cu procurorul general, au hotarat probabil ca scrisoarea sa fie predata de catre ea presedintelui Indoneziei.

In momentul in care s-a facut trecerea in revista, am observat ca s-a dat o scrisoare. Nu am avut cunostinta niciun moment, decat ulterior, ce continea aceasta scrisoare si ca avea misiunea sa o predea presedintelui Indoneziei.

S-a facut trecerea in revista, a dat aceasta scrisoare, iar la un moment dat am stat in discutii cu presedintele Indoneziei circa 8 minute, ceea ce era enorm, pentru ca am fost intrebata daca am mai fost Indonezia.

Era foarte intrigata ce am discutat cu presedintele Indoneziei. Ii era teama ca nu cumva sa pun vreun obstacol in extradarea lui Nicolae Popa, pentru ca eu nu faceam parte din cercul ei. (…) M-a certat foarte tare de aceasta discutie prelungita cu presedintele Indoneziei. Cu aceasta ocazie, langa mine se afla omologul meu, directoarea de Relatii Internationale de la Parchetul Suprem din Indonezia, care i-a cerut o copie dupa scrisoare, pentru ca asa prevedea protocolul. In momentul in care i-a dat aceasta scrisoare, era o foaie A4, care nu era in plic, iar aceasta a citit-o. Fiind langa ea, mi-am aruncat si eu privirea, si am vazut semnatura. Era semnata de Traian Basescu, presedintele Romaniei, si era adresata presedintelui Indoneziei. In aceasta scrisoare Traian Basescu isi manifesta disponibilitatea de a colabora cu presedintele Indoneziei in toate domeniile, inclusiv in cel juridic, iar in final, dupa mai multe formule de protocol, il ruga sa il extradeze mai repede pe Nicolae Popa.

Radia de bucurie, pentru Kovesi misiunea era indeplinita, dar eu devenisem un obstacol pentru ea, dupa ce vazusem scrisoarea. Intalnirea de la Jakarta a fost cireasa de pe tort. (…)

Un lucrator SRI mi-a spus ca existau niste liste, in momentul in care Basescu a plecat de la presedintie, cu persoanele care trebuie sa dispara si care ar putea sa reprezinte un obstacol pentru ei. Printre acele persoane eram si eu”.