„Am avut fericirea şi şansa să venim şi la înmormantare. L-am dus pe umăr până acolo sus la mormânt. Interesant este că nu prea l-am simţit pe umăr şi am întrebat un preot : Părinte, cum l-ai simţit pe părintele că eu nu l-am simţit pe umăr şi părintele acela: păi eu am pus mâinile deasupra, oare îl mai avem pe umăr sau nu. Deci nu s-a lăsat greu pe noi ca să ne apese”, a precizat părintele Nifor.

„Parintele Nifon, cel cu care l-am dus pe parintele Arsenie pe urmar, in sicriu, pana la mormant, da marturie credinciosilor despre multe minuni ale parintelui Arsneie. El a strigat catre mine cand scoteam sicriul cu parintele pe usa de la Prislop, ca sicriul se duce in sus, si eu i-am adeverit ca e ca un fulg pe umar”, a precizat preotul Petru Vamvulescu.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Orașul din România de care fuge oricine! Chiar dacă chiriile ...

Cei din PSD cer USR-ului să o excludă pe Clotilde Armand din ...

După o viaţă în care Universul parcă asculta de dânsul, părintele Arsenie le-a dat de ştire, în stilul său, celor care-l însoţeau pe ultimul drum, că minunile nu se vor opri odată cu trecerea sa la cele veşnice.

Părintele Nifon Boboia, care a avut privilegiul de a duce pe umăr sicriul, a trăit primul miracol de după moartea părintelui.

„Simţeam că am să văd o minune la părintele dar nu ştiam ce … Am stat în faţa dânsului în biserică o jumătate de oră şi l-am fixat bine în inima mea şi am sărutat Evanghelia, crucea şi mâinile. De patru zile era în sicriu şi era … pot să spun de atunci, să-l pui în raclă, sfinte moaşte aşa era de uscat, la faţă şi la mâini, dar palmele când le-am văzut eu erau roz, aşa cum vedeţi palma mea”, a declarat părintele Nifor Boboia.

„Dumnezeu ne-a dat si noua, …..MUSCA….., din mainile lui, daruri dumnezeiesti cu paharul sau, dar lui Arsenie i-a dat cu galeata. Dar pe cat a fost de daruit, pe atat a fost de invidiat si denigrat de ai sai si, culmea, este si azi! Ei l-au dezbracat pe parintele Arsenie de hainele preottesti si calugaresti, dar Dumnezeu il facea sa stralueacesca cu atat mai mult pe dinauntru. Ei l-au oprit de la slujire, dar era ca un margaritar duhovnicesc. Ei l-au purtat prin temnite, dar duhul lui era in Rai si cobora cu Dumnezeu pana la iad”, precizează proetul Petru Vamvulescu.

Profetia parintelui Arsenie cum ca tara va lua foc de la Prislop incepe sa se adevereasca, cel putin intr-un anume sens. Daca prin foc intelegem credinta ortodoxa, fenomenul generat de parintele Arsenie Boca cuprinde toata tara in mod spectaculos.

Nimeni nu mai poate ignora in acest moment faptul ca cel mai des nume invocat de credinciosul ortodox din Romania este Arsenie Boca.

De ce este Arsenie Boca cel care reinsufleteste credinta romanilor?- este o intrebare la care nu s-a raspuns inca in totalitate. Odata cu trecerea timpului, din ce in ce mai multe marturii exceptionale vin sa contureze imaginea unui om ales de Dumnezeu cu o misiune clara in ortodoxia romaneasca.

Pentru milioane de romani el este deja un Sfant.

Din biografia sa, prin cei care l-au cunoscut, ajung la noi crampeie dintr-o existenta care pare a se fi desfasurat in doua lumi. Parca parintele ar fi trait cu o parte a fiintei sale aici cu noi, iar cu alta atingea, deja, in spatiul divin.
Unul dintre cei mai apropiati prieteni ai lui Arsenie Boca este preotul Petre Vamvulescu.

Acesta a asistat la momentele esentiale din viata parintelui, de dupa pedepsirea sa prin caterisire de catre securitatea comunista. Marturiile lui ne dezvaluie alte adancimi existentiale din viata celui numit Sfantul Ardealului.

Un moment sublim de care isi aminteste cu lacrimi in ochi Petre Vamvulescu este acela cand insusi Arsenie a vorbit despre viitoarea sa sfintenie.

„Odata, dupa Sfanta Liturghie, la biserica Boteanu din Piata Amzei din Bucuresti, cineva l-a vazut pe parintele Arsenie. Venise parintele arsenie, imbatranit, cum era cu cateva luni iainate de moarte si acel om, vazandu-l a pland si parintele i-a spus: iti spun o taina care nu o pot spune oricui- si sfintii mor. Si aceasta a spus despre sine”, menţionează preotul Petru Vamvulescu.

Din marturiile preotului Vamvulescu ies la iveala lucruri terifiante despre modul in care s-a savarsit din viata parintele Arsenie Boca.

Se pare ca mecanismul represiv al regimului comunist nu s-a multumit cu repetatele condamnari la munca silnica pe care i le-a administrat parintelui Arsenie ci, pentru ca orice i-ar fi facut acesta ramanea un reper pentru credinciosii ortodocsi, s-au hotarat sa ii grabeasca sfarsitul prin mijloacele cu care in epoca se rezolvau asasinatele politice. Iradierea.

Parintele stia insa ca unele obiecte din apropierea sa sunt contaminate radioactiv dar singurul caruia i s-a confesat a fost alt mare duhovnic al Romaniei, parintele Ilarion Argatu, cel de care diavolii se temeau.

„Taina muceniciei prin iradiere. Parintele Arsenie nu a descoperit decat parintelui Ilarion Argatu de care zicea ca e printre putinii preoti de care se mai teme diavolul in ziua de azi. De altfel, parintele Arsenie a vrut sa ascunda de oameni mucenicia sa, ca sa se spuna asa cum zic multi ca a murit de boala si de batranete.

Parintelui Ilarion Argatu, referitor la acel moment, i-a spus ca a stiut ca il iradiaza, dar nu i-a fost frica. Si a stiut ca va muri mult mai tarziu. Dupa aceea parintele Arsenie s-a dus la spital unde era internat, grav bolnav cu picioare, si sculptorul Ghe Valcea care a lucrat in lemn tamplaria si sculptura de la manastirea Prislop. Mi-a spus chiar el, sculptorul, in casa sa, cum l-a binecuvantat parintele Arsenie si i-a poruncit sa se scoale de graba si sa vina cu el la Prislop si sa ii arate ce mai are de facut pentru ca pe el, dupa un timp nu prea lung, il va chema Dumnezeu”, a mai precizat preotul.

Iradierea parintelui nu a fost suficienta pentru securistii vremii. Vazand ca, in mod miraculos, radiatiile nu il afecteaza letal pe parinte, au trecut la metode mai brutale cu care, de altfel, ii tratau pe toti cei care deranjau sistemul, intr-un fel sau altul. Bataia. Astfel, pe 26 octombrie 1898, parintele este dus in padure la Sinaia si maltratat fizic. Se pare ca asta a fost, de fapt, lovitura de gratie care i-a si grabit sfarsitul, potrivit România TV.

„Odata cu trecerea anilor, mucenicia parintelui Arsenie va deveni evidenta. El nu a murit numai pentru ca a fost iradiat. In toamna anului 1989, preotul Simion Turudan a marturisit in 1991, in predica de la Prislop, ca in 26 oct 1989, parintele i-a primit la Sinaia unde erau maicile si le-a rezolvat problema grea si le-a servit la masa. Fiind refacut in chip minunat. Deci cum se face ca peste o luna era in sicriu cu urme de violenta cum l-am vazut si eu si cu sotia mea si copii”, se mai arată în mărturisirile părintelui Vamvulescu.

Vazand ca parintele Arsenie s-a ridicat din moarte, i-au dat ultima lovitura fatala. Parintele Arsenie a fost dus in padurea de brazi de la Sinaia si rastignit.

De multe ori, parintele Arsenie vorbea despre securistii care il chinuiau, cu mila, spunand despre ei ca sunt si ei, acolo, niste bieti pacatosi, instrumente nevinovate. Mai mult, il durea ca printre preoti si calugari se strecurasera urmasii lui Iuda. Tradatorii cei mai josnici.

„Dupa ce a trecut la Domnul, parintele Arsenie si l-au dus de la Sinaia la Prislop si l-au asezat in manastire, cineva l-a auzit pe parintele Savian strigand printre lacrimi langa trupul parintelui Arsenie: Doamne , tu stii ca eu nu sunt de vina pentru moartea parintelui Arsenie! Deci careva era de vina! Dumnezeu, zicea parintele Arsenie, care le vede pe toate, nu le descopera pe toate aici, pe pamant (…)

„Parintelui Arsenie ii era mila si de securistii care il chinuiaiu. Ca unii aveau familii si s-au mai intors si din ei la Dumnezeu, auzindu-l si vazandu-l pe parintele Arsenie. Ca Dumnezeu nu are de pierdut pe nimeni.„

„Cand a lucrat la Schitul maicilor de la Patriarhie era portat unul care se numea Ciocan. Parintele Arsenie l-a chemat la el si i-a zis: ma, tu stii ce poti face cu ciocanul? Stiu parinte, i-a raspuns el.

Cu ciocanul poti bate cuie si alte lucruri. Nu, ma, sa iti dea Dumnezeu sa fii tare ca ciocanul, ca sa poti duce durerile. In noaptea aceea i-a murit sotia pe care o iubea foarte mult. Asa le spunea si la cate unul dintre securisti, ce urma sa pateasca ei in familie si ii lasa cu gura cascata. Poate dintre acestia, daca mai traiesc, sau fii sau nepoti de-ai lor, vor aduce cu timpul marturii despre parintele Arsenie, in contradictie cu defaimatorii din partea bisericii.”

Inca din anii 40, parintele Arsenie Boca a intrat in vizorul autoritatilor pentru ca devenise un lider spiritual puternic. Acuzatia ca ar fi colaborat cu legionarii, ostili guvernului Antonescu a fost motivul pentru care acesta a devenit obiectiv al serviciilor secrete, inca de pe atunci.

Sa nu mai vorbim despre dosarele pe care i le-a facut securitatea odata cu venirea comunistilor. Pe acestia ii deranja parintele din foarte multe puncte de vedere. Era purtatorul credintei stramosesti si, mai mult decat atat, cuvintele sale erau lege pentru credinciosi. De aceea a fost arestat de cateva ori si, poate cel mai grav lucru, i s-a interzis sa mai fie calugar.

Prima arestare s-a petrecut pe cand era la manastirea Sambata, cand tocmai isi construise chilia din varful Muntilor Fagarasului. Trimis la Canalul Dunare Marea Neagra, parintele se intoarce dupa un an si, pentru a fi protejat, este trimis de staretul manastirii peste munti, intr-un loc restras din Tara Hategului, la manastirea Prislop.

Faptul ca oamenii continuau sa il caute pe parinte si acolo, i-a determinat pe securisti sa il aresteze inca odata. Eliberat in aprilie 1952, revine la Prislop, dar prigoana nu inceteaza. Este din nou arestat si anchetat la Timisoara, Jilava si Oradea.

„Fiind in casa parohiala, la parintele Burzi Ioan, dupa vecernie, a zis: de acum, parinte Ioan ne asteapta lanturile. Si i-au arestat pe amandoi si i-au dus la politia din Fagaras si i-au pus in lanturi ca pe facatorii de rele. Asa a inceput calvarul de prigoniri”, adaugă preotul Petru Vamvulescu.

„Am avut ocazia sa stau de vorba chiar cu colonelul de securitate care l-a arestat pe parinte. Ei, ganditi-va dvs, zicea colonelul, trei eram, un colonel, un capitan si inca un locotenent colonel. Ca sa il arestez eu o venit, avem mandat de arestare, generalul de la brasov trebuie maine sa va vada.

L-a dus undeva acolo, la Sambata de Sus, e Castelul Brancovenesc. Eu de la colonel am auzit, parinte, geamurile normale si gratii la geam. Doua randuri de gratii la geam. Acolo unde era inchis era o usa si inca o usa si un rand de gratii. 3, chei, 3 lacate, una era la un colonel, una la capitanul ala, fiecare avea cate o cheie de la lacat.

La un moment dat cand a doua zi trebuia sa il scoatem pe parinte sa il ducem la general sa il cerceteze, cand se duce era goala camera, nu era nimeni inauntru. Unde sa te duci? Ne ducem la manastire. Parintele era in timpul Sfintei Liturghii.

Cand am intrat pe usa parintele a zis- pace tuturor. Numa pace nu aveam noi. Eram tulburati. Am asteptat pana a terminat parintele Sfanta Liturghie, nu imediat si a zis parintele: nu trebuia sa veniti dupa mine, ca ma duceam eu inapoi. Am venit sa fac Sfanta Liturghie ca nu are cine face Sfanta Liturghie aici la manastire. Ati vazut de ce a venit? Ca sa faca sfanta liturghie si se ducea inapoi.”

„Parintele Arsenie spunea si numele informatorilor de securitate din parohie. Unii fiind chiar consilierii bisericii. Intr-o zi de toamna, eram numai eu cu parintele in biserica si parintele imi zice: fugi Petre ca vin doua masini cu securisti. Am fugit in porumb si dupa o jumatate de ora au aparut securistii. Dupa o vreme au plecat iar eu m-am dus din nou la sfintia sa. Parintele mi-a spus ca s-a obisnuit cu prigoana lor insa cel mai mult il dor viclenia si invidia celor ai bisericii”, a declarat preotul Petru Vamvulescu, potrivit România TV.

Incomoda stralucire a pictorului de biserici, Arsenie, ii facea pe multi ierarhi ai bisericii ortodoxe sa-l invidieze si sa-l incodeieze cum puteau mai bine in rapoarte date securitatii.

Picturile din biserica Draganescu care cuprind in ele sensuri profunde si profetii, au deranjat atunci, in anii 80, pe multi dintre cei care erau numai cu numele slujitori ai Domnului. Arsenie care rabda orice cand era vorba despre sine era insa foarte hotarat cand era vorba despre ceea ce avea de comunicat de la Dumnezeu.

„A venit odata la parintele Arsenie un ierarh de la Patriarhie care i-a poruncit sa stearga imaginile neortodoxe pictate in biserica. Parintele i-a dat scule sa stearga ce nu ii convine caci zicea parintele: n-am pictat nimic decat venit de sus, pentru catehizarea poporului care zace in intuneric”, spune  preotul Petru Vamvulescu.

Parintele Arsenie a tinut tot timpul ca despre mucenicia si suferintele sale sa nu se afle. Discretia sa in suferinta si faptul ca evita cu orice pret sa-si spuna durerile fac parte din calea martirajului, aleasa de Dumnezeu pentru el. Suferinta in tacere si rugaciunea pentru iertarea pacatelor celor care-l chinuiau au fost la randul lor cheile de bolta ale existentei sale lumesti.

Imediat dupa moarte, pe cand era scos in sicriu din biserica de la Prislop, unde si-a dorit sa fie ingropat, parintele facea deja o minune.

„Parintele Nifon, cel cu care l-am dus pe parintele Arsenie pe urmar, in sicriu, pana la mormant, da marturie credinciosilor despre multe minuni ale parintelui Arsneie. El a strigat catre mine cand scoteam sicriul cu parintele pe usa de la Prislop, ca sicriul se duce in sus, si eu i-am adeverit ca e ca un fulg pe umar”, potrivit mărturiei preotului Petru Vamvulescu.

Conform marturiilor preotului Vamvulescu, parintelui Arsenie Boca i-a fost tulburat somnul de veci de catre forte oculte. Ucenicul lui Arsenie sustine ca parintele a fost dezgropat, pe ascuns, de trei ori. Ce s-a cautat in sicriul parintelui, ramane o enigma.

„Sa nu ascundem inca un lucru – parintele Arsenie a fost de 3 ori scos din mormant. Prima data, la 3 zile dupa ingropare, fiindu-le frica la securisti sa nu invie, cum ii era frica lui Irod ca Iisus este sfantul Ioan Botezatorul caruia ii taiase capul.

A doua oara l-au scos dupa un an, fara explicatii, a treia oara, de vreo 6 ani, intr-o imprejurare deosebita- a iesit ca un izvor de apa din mormantul parintelui Arsenie care nu a putut fi oprit. Atunci s-a deschis mormantul si s-a scos apa din mormant cu galetile si s-a adunat in butoaie.

Capacul de pe sicriu a fost gasit hasnit intr-o parte si sfintele oase erau pline cu apa si noroi. Au fost spalate si asezate intr-un sicriu nou, de stejar, pe care eu l-am adus in spinare de la manastire pana la mormant.

Trebuie sa va marturisesc ca in noapatea aceea parintele Arsenie m-a chemat tainic si pe mine, ca sa fiu de fata, ca martor la dezgroparea lui care s-a facut in pripa, la lumina lumanarilor si a lunii. Am baut apa scoasa din mormant si i-am sarutat sfintele oase, si mai ales capul care era inmiresmat si l-am tinut in mainile mele tremurand”, se arată în mărturisirile preotului Petru Vamvulescu.

Inca din timpul vietii, parintele Arsenie le spunea celor apropiati urmatoarele: mai, eu de dincolo, o sa va ajut mai mult decat de aici. Pentru ca acolo, nu o sa mai opreasca nimeni. Acesta lucru se intampla in fiecare zi. Mii si mii de credinciosi care merg la mormantul parintelui simt alinare duhovniceasca si trupeasca. Din cand in cand, unii alesi pretind chiar ca parintele li s-ar fi aratat.

„Prin 2006 cineva a urca la mormant la parintele Arsenie, pe la amiaza. Cand a ajuns in poenita, l-a vazut pe parintele Arsenie iesind din mormant prin vazduh si coborand spre manastire, imbracat in alb stralucutor. I-a zis atunci parintelui care il vazuse ca are o misiune de indeplinit dar la vecernie va veni inapoi. Cand a batut clopotul de vecernie, l-a vazut intorcandu-se pana a intrat in mormant (…)

În 2008, un grup mare de oameni ortodocsi din partile Moldovei ajungand pe la ora 3 noaptea la manastirea Prislop, l-au vazut pe Parintele Arsenie, in vedenie, la mormantul lui, cu un brat de lumanari care ardeau in mainile lui. Mi-a spus Ileana, una dintre credincioase, unele dintre cuvintele parintelui. Intre altele, parintele Arsenie i-a spus: ma, nu-l mai judecat pe noul Patriarh caci care o misiune foarte grea, rugati-va pentru el si nu mai dati crezare barfitorilor”, mai  precizează preotul Petru Vamvulescu.