George Buhnici se simte foarte trist și îi pare rău că Elena Cristian a plecat prea devreme dintre noi.

„Elena a fost primul om care m-a învățat să condensez informația. Să nu răpesc oamenilor care ne ascultau la radio mai mult timp decât trebuie. Acum nu sunt în stare să spun nimic decât că sunt foarte trist că a plecat. Prea devreme…”, este mesajul scris de George Buhnici pe pagina lui de Facebook.

Alte Articole

De ce nu este deschis sicriul lui Costel Corduneanu? Este acoperit ...

Valentin Olariu, omagiu pentru fiul său, Sebi, ucis în accidentul ...

Litoralul românesc concurează cu luxul din Dubai! Minivacanța ...

Onelia Pascaru, cea mai bună prietenă a Elenei Cristian, a postat un text emoționant.

„A fost odată, ca niciodată… Elena Cristian. Nume de microfon (că nu-i plăcea rostogolirea lungă a lui „Pătărlăgeanu”, fata lui tata).

Mi-e greu să opresc lacrima să nu inunde litera… O fată frumoasă, cu talent uriaș și inimă pe măsură. Vă amintiți vocea ei splendidă? Mai bine de douăzeci de ani ne-a binecuvântat radioul brașovean. Apoi ne-a administrat, la Mix TV, „Pastila de optimism”, împreună cu cei mai luminați oameni ai Brașovului nostru. O auziți și astăzi la „Brașoveni de altădată”. Vedeți și azi frânturi din chipul ei frumos la „Brașoveni pentru brașoveni”. Doar secunde de ochi albaștri, pentru că Elena se ascundea de obicei în spate, prea cuminte , prea modestă, prea rușinată parcă de strălucire. Adusese cu ea, când a venit la facultate, din satul din Brăila în care își lăsase părinții și copilăria, tot ce are poporul ăsta mai bun: har, bun simț cu carul și inimă mare.

Din aceeași generație magică a lui ’93, Elena nu a vrut nici ea să îmbătrànească. Boala, despre ai cărei învingători scrisesem de sute de ori, a pus-o la pământ în câteva luni. Și a plecat, lăsând în urmă un băiețel de 11 ani, cu bucle la fel de blonde și ochi la fel de frumoși. Pe noi toți, martori neputincioși ai destinului, ne-a lăsat buimaci de durere și nedumerire. Jurnalismul din Brașov, oricum slăbit și șovăielnic, e și mai sărac. Și nu, nu e clișeul de știre de înmormântare de care am râs de atâtea ori împreună!

Mi-e greu să găsesc cuvinte să-mi îmbrace trăirea. Pentru că Elena mi-a fost prietenă și pentru că ani mulți la rând mi-a fost și mâna dreaptă și mâna stângă și memorie și ajutor și producător și redactor șef și asistent la facultate.

Mi-e greu să opresc lacrima să nu inunde litera.

Și culmea e că, din toate amintirile, răzbate acum, incredibil, triumfător parcă, râsul ei cristalin, molipsitor, ce făcea să răsune clădirea Mix Media Group de pe Olteț.

Rămas bun, Elena mea! Da, plâng!!! Ce vrei? Scriu și plâng! Dar scriu!!!”, a scris pe Facebook jurnalista Onelia Pascaru.