«Viitorul femeilor în inginerie este măreţ», scria ziarul românesc Minerva în anul 1912, raportând că «Domnişoara Elisa Leonida a trecut de ultimul examen cu mare succes, obţinând o Diplomă în Inginerie».

În această zi, în 1887, Elisa Leonida Zamfirescu s-a născut în portul românesc Galaţi. După ce a absolvit cu note mari Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti, ea a obţinut un bacalaureat la liceul Mihai Viteazul. Dar când a aplicat pentru Şcoala de Poduri şi Şosele, a fost respinsă din cauza genului său. 

Neabătură, ea a aplicat la Academia Tehnică Regală din Berlin, unde unul dintre decani a spus că ar fi mai bine să se concentreze pe „Kirche, kinder, and kuche” (copii, biserică şi gătit – n.r.). Ea a insistat să obţină diploma în trei ani, pentru a deveni una dintre primele femei inginer din Europa.

Devenind prima femeie membră a A.G.I.R. (Asociaţia Generală a Inginerilor Români), ulterior Zamfirescu a condus laboratoare la Institutul Geologic Român.

Zamfirescu a supravegheat numeroase studii economice, analizând resursele naturale ale României, precum cărbune, şisturi, gaze naturale, crom, bauxită şi cupru. A fost cunoscută pentru faptul că era atentă în mod special la educarea personalului şi petrecea multe ore mentorând tineri chimişti.

Mamă a două fiice, ea a predat fizică şi chimie la Şcoala de Fete Moş Pitar, ca şi la Şcoala de Electricieni şi Mecanici din Bucureşti. În 1993, moştenirea sa a fost comemorată de către Capitala României prin numirea unei străzi în onoarea sa.”