GEORGE MOTOI a murit

GEORGE MOTOI s-a stins din viaţă miercuri dimineaţă. Marele actor suferea de mai multă vreme de o boală necruţătoare. 

04 mart. 2015, 09:25

George Motoi s-a stins din viata dupa o lunga si grea suferinta. El implinise pe 22 ianuarie 79 de ani. Apropiatii au declarat, pentru „ring”, ca George Motoi se lupta cu o boala necrutatoare de multi ani, insa si-a dori discretie in legatura cu suferinta sa. In urma cu un an si jumatate, George Motoi a starnit valva dupa ce i-a cerut Iulianei Marciuc sa amenajeze un mormant in studioul unde urma sa fie intervievat. George Motoi a fost casatorit 23 de ani cu actrita Cezara Dafinescu, iar dupa ce ea i-a cerut sa divorteze, el a luat-o de sotie pe Giliola, tot actrita.

George Motoi a murit, anunţ pe Facebook făcut de fiica sa

„Tatăl meu şi-a trăit viaţa cu discreţie şi demnitate, preţuind fiecare clipă frumoasă şi învăţând din greşeli, cu bucurie şi fără regrete. La fel a ales să părăsească această lume, discret şi demn. M-a rugat să-i promit că voi păstra discreţia asupra bolii şi asupra trecerii lui în nefiinţă. Am de gând să-mi respect această promisiune şi vă rog şi pe voi să mă ajutaţi să fac acest lucru. Drum bun, tată, spre ceruri! Drum bun, George Motoi, spre ceruri!, Raluca”, se arată în mesajul de pe pagina de Facebook a artistului.

GEORGE MOTOI, o viaţă pentru teatru

Cursurile primare le face în comuna Dudești, jud. Brăila, unde s-au stabilit părinții după anul 1940. Între anii 1950-1954 urmează studiile medii la Grupul școlar agricol din Brăila și Școala Populară de Artă din același oraș. În anul 1954 dă examen de admitere și reușește la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Absolvă, în 1958, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București, clasa prof.Irina Răchițeanu.

După absolvire pleacă cu repartiție la Piatra Neamț, punînd acolo, împreună cu toți colegii de promoție, bazele unui nou teatru (Teatrul Tineretului de azi). Teatrul din Bacău îl împrumută pentru rolul titular din Don Carlos de Schiller, sub regia artistului emerit Ion Olteanu. Băcăoanii îi obțin transferul de la Piatra Neamț și joacă la Bacău numai roluri principale de largă diversitate, fiind remarcat în turneele din capitală ca unul dintre cei mai buni interpreți români ai Bufonului din A douăsprezecea noapte de Shakespeare (sub bagheta regizorală a reputatului Vlad Mugur). Vrea să-l angajeze Teatrul “Giulești” din București dar Vlad Mugur, preluînd pe atunci (1964) direcția Teatrului Național din Cluj, îl convinge să meargă cu el. Sub aripa lui Vlad Mugur ajunge actor consacrat. Interpretarea rolului Caligula din piesa cu același nume de Albert Camus, de pildă, îl propulsează fulgerător printre actorii de prim rang ai țării, iar cîteva turnee în Italia, cu același rol, îl consacră definitiv. Îl vede și Radu Beligan în Caligula și-l invită să vină la Naționalul bucureștean. O face. Și nu numai pentru că, după o vacanță, Vlad Mugur rămîne definitiv în Occident, lăsîndu-l la jumătatea drumului cu un Hamlet de zile mari, ci și pentru că solicitările de la București ale Cinematografiei și Telviziunii îi sacrificau nopțile pe trenuri și avioane. Iată-l, deci, din 1970 – și pînă în prezent – actor al primei scene românești.

În film, colaborare constantă cu Malvina Urșianu.

GEORGE MOTOI, o carieră uriaşă

George Motoi se naste la 22 ianuarie 1936 . Este un actor roman si scena teatrului romanesc a fost patria sa , insa s-a nascut in localitatea Arman judetul Caliacra , unde trebuie sa reamintim ca la acea data cele doua judete Durostor si Caliacra faceau parte din vestitul Cadrilater romanesc– numele venind de la cele patru cetati turcesti ce formau un sistem defensiv . Durostor era component al Regatului Romaniei dar judetul Caliacra a fost obtinut de Romania in urma participarii din 1913 la cel de-al doilea razboi balcanic . Ramane in componenta Romaniei pana in 1940 cand Romania sub presiunea Germaniei naziste semneaza la Craiova un Tratat , prin care fara nici-o impotrivire , revenirea Cadrilaterului la Bulgaria , astfel ca dupa 1940 are loc un schimb de populatie , populatia romaneasca stabilindu-se in Dobrogea . Astfel ca in acea perioada si familia artistului se va muta in localitatea Dudesti judetul Braila . Cursurile primare le va face in acea localitate ca mai apoi intre anii 1950-1954 sa urmeze studiile medii la Grupul şcolar agricol din Brăila şi la Scoala Populară de Artă din acelaşi oraş. În anul 1954 dă examen de admitere şi reuşeşte la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. Absolvă, în 1958, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, clasa prof.Irina Răchiţeanu.Debuteaza pe scena Teatrului din Piatra Neamt in 1958 cu rolul Marcov din “Poveste de iubire”de Simonov, in regia lui Cristian Munteanu .După absolvire pleacă cu repartiţie la Piatra Neamţ, punînd acolo, împreună cu toţi colegii de promoţie, bazele unui nou teatru (Teatrul Tineretului de azi). Teatrul din Bacău îl împrumută pentru rolul titular din Don Carlos de Schiller, sub regia artistului emerit Ion Olteanu. Băcăoanii îi obţin transferul de la Piatra Neamţ şi joacă la Bacău numai roluri principale de largă diversitate, fiind remarcat în turneele din capitală ca unul dintre cei mai buni interpreţi români ai Bufonului din A douăsprezecea noapte de Shakespeare (sub bagheta regizorală a reputatului Vlad Mugur). Vrea să-l angajeze Teatrul “Giuleşti” din Bucureşti dar Vlad Mugur, preluînd pe atunci (1964) direcţia Teatrului Naţional din Cluj, îl convinge să meargă cu el. Sub aripa lui Vlad Mugur ajunge actor consacrat. Interpretarea rolului Caligula din piesa cu acelaşi nume de Albert Camus, de pildă, îl propulsează fulgerător printre actorii de prim rang ai ţării, iar cîteva turnee în Italia, cu acelaşi rol, îl consacră definitiv. Îl vede şi Radu Beligan în Caligula şi-l invită să vină la Naţionalul bucureştean. O face. Şi nu numai pentru că, după o vacanţă, Vlad Mugur rămîne definitiv în Occident, lăsîndu-l la jumătatea drumului cu un Hamlet de zile mari, ci şi pentru că solicitările de la Bucureşti ale Cinematografiei şi Telviziunii îi sacrificau nopţile pe trenuri şi avioane. Iată-l, deci, din 1970 – şi pînă în prezent – actor al primei scene româneşti . Ca si un periplu intre anii 1958-1960 a jucat pe scena Teatrului din Piatra Neamţ apoi intre 1960 – 1964 la Bacau , apoi intre 1964-1970 il gasim la teatrul din Cluj iar dupa aceasta data la Teatrul “ IL Caragiale “ din Bucuresti . Pe langa actorie desfasoara si o bogata activitate regizorala astfel numele sau regasindu-se pe coperta multor piese de teatru dintre care amintesc aici : Doi pe un balansoar de Gibson (la Petroşani) , Vlaicu Vodă de A.Davila (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila) , Gaiţele, de Kiriţescu (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila) , Ultima oră de M.Sebastian (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila) , Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Teatrul Dramatic din Galaţi . In filmografie a realizat rolurii in peste 45 de filme ; o buna parte din acestea fiind in colaborare cu regizoarea Malvina Ursianu .Cariera sa nu a trecut neobservata , fiind nu de putine ori recompensata cu premii si distinctii dar reuseste sa obtina in 1986 Marele premiu al Festivalului de la San Remo pentru filmul „Adela”, după G.Ibrăileanu, regia M.Veroiu .