Până să apară Nadia și, mai târziu, Hagi, branduri de țară românești mai erau doar Dracula, Ceaușescu și Gerovitalul, scrie evz.ro. Și încă cineva. Când apărea la televizor se pustiau străzile. Numele său era la fel de cunoscut în străinătate ca la noi acasă. Acum are 71 de ani, dar și-a păstrat același spirit ludic și limbaj colocvial, ca în urmă cu jumătate de secol. Din gura sa, cuvintele și expresiile licențioase chiar au farmec. E spontan, guraliv, șturlubatic și haios. Pe cei cu simțul umorului îi distrează și pe ăilalți – „politically correct” – îi indignează. A avut lumea la picioare de tânăr. A câștigat o grămadă de bani și a avut cele mai frumoase femei din lume. Nu câteva, ci sute. A trăit în „highlife” și are prieteni capete încoronate, artiști celebri și șefi de stat. Îl cheamă, simplu: Ilie. Ilie Năstase. E Nasty al nostru. 

Citeşte şi Ilie Năstase, după victoria SIMONEI HALEP: "Trebuie să ducă alte lupte cu Garbine Muguruza şi Karolina Pliskova"

„Când am candidat la Cameră, în 1996, la Harghita, am stat acolo, cu translator, trei luni. Am luat 12 voturi. Și-au bătut joc de mine!” ILIE NĂSTASE, fost politician român

Blugii brodați, cercelul și Nr. 1 în tenis 

A ajuns la întâlnire călare pe un super-scuter BMW. Are în urechea dreaptă un cercel cu diamant pe care și l-a pus, așa, de distracție, acum 11 ani, la celebrul Harrods, din Londra. La gât poartă o eșarfă șic și are brodate, pe cei doi craci ai blugilor, două cifre: 7 și 8. Se umflă de râs: „Mi i-am luat când a împlinit Țiriac 78 de ani, să-l enervez!”. Discuția debutează, cum altfel, despre tenis. Va ajunge, vreodată, Simona Halep nr.1 în circuitul WTA? Când crede Ilie Năstase că va câștiga tenismena noastră primul premiu de Grand Slam? Se încruntă, un pic: „Păi, răspunsul l-a dat chiar ea: «Dacă e să ajung Nr. 1, o să fiu Nr. 1!». Întodeauna, la nivelul ăsta, îți propui să fii primul. Andy Murray a pierdut patru finale de Grand Slam și nu s-a speriat. Acum, cu Simona, noi ne-am impacientat, ea nu!”. Dar la băieți? Va mai da tenisul românesc un al doilea Năstase sau Țiriac? Dacă nu, din ce cauze? Ilie Năstase e modest: „Trebuie să avem alții mai buni! Noi ne-am făcut treaba, da’ degeaba ne lăudăm! E grav că nu mai avem cu cine să ne lăudăm azi... Și nu numai la tenis”.

Cea mai mare bucurie a sa a fost un meci pierdut

Va mai avea România, pe termen scurt sau lung, o tripletă de „ambasadori” precum Năstase-Hagi-Comăneci? Oftează: „Sper că da! Da’, repet, nu trebuie să ne lăudăm. E nevoie ca cineva să ne ia locul. Sau să ne lăudăm cu câte statui avem, că și alea pe care le avem nu le îngrijim. Cu cât statuile sunt mai multe, cu atât este mai bogată țara!”. Două turnee de Grand Slam câștigate la simplu. Unul la US Open – în 1972 și al doilea la Roland Garros, în 1973. Alte trei la dublu masculine: Roland Garros – în 1970, Wimbledon – în 1973 și US Open în 1975. Plus alte câteva finale pierdute. Care e cel mai mare regret al său? Dar cea mai mare bucurie? Nici nu stă pe gânduri: „Cel mai frumos meci al meu a fos cu Stan Smith, la Wimbledon, în 1972. Uite, asta înseamnă pasiune, să remarci o înfrângere dureroasă! Acel meci este cel mai mare regret al meu și cea mai mare bucurie”.

Racheta  lui Björn Borg

În cariera sa a jucat cu tenismeni legendari: John McEnroe, Björn Borg, Jimmy Connors, Stan Smith, Arthur Ashe, Guillermo Vilas și mulți alții. Care a fost cel mai dificil adversar al său? Coșmarul... Aici cade pe gânduri: „Toți erau mari campioni. Atunci erau mult mai mulți, nu doi-trei ca acum!”. Spune că pe unii îi domina fățiș, că avea un „total control” și cu alții mai și pierdea. E elegant: „Da’ nu poți să admiți că unu’ ca altu’”. Conchide: „Toți am fost campioni, la timpul nostru”. Mai ține legătura cu foștii săi adversari? Care îi sunt prieteni? Îl năpădește nostalgia: „Legături strânse am cu Jimmy Connors și evident cu Țiriac. Mai vorbesc cu Adriano Panatta, Manolo Santana și Nicola Pietrangeli. Și cu Borg! Cu el m-am văzut acum o săptămână, la Praga. Înainte era foarte rece. Acu’ e mai prietenos”. Björn Borg, aflat într-un impas financiar, în 2006, și-a scos la licitație una din rachetele cu care a câștigat Wimbledon-ul. S-a spus, atunci, că cel care a cumpărat-o a fost Ilie Năstase, doar pentru a i-o înapoia fostului său mare rival. Este adevărat? Se fâstâcește: „Da. Așa e! Da’ el nu era sărac. Pierduse un milion de dolari din ăia zece pe care îi avea. Am dat 5.000 de euro. I-am dat-o... A fost ceva de binefacere.

Citeşte şi Brigitte Sfăt, mărturisire şoc: Sunt proastă

Întâlnirile cu Ceaușescu

Ca sportiv de mare performanță a călătorit mult și a luat contact cu mulți străini. Care a fost relația sa cu autoritățile comuniste din țară? A simțit vreo presiune? Securitatea l-a deranjat? Recunoaște că a fost șuntat un pic de securiști: „Problema mea a fost atunci când eram junior și nu mă lăsau să ies din țară. Deși aveam invitații... Norocul meu a fost că primul meci de Cupa Davis cu Franța a fost la Paris. Da’ aveam, deja, 20 de ani! Era foarte târziu și a trebuit să recuperez repede”.

L-a cunoscut pe Ceușescu? Și dacă da, cum s-a comportat cu el? Îl umflă râsul din nou. Spune că l-a întâlnit pe nea Nicu de două ori, o dată, în 1972, după finala de Cupă Davis cu SUA, în sediul fostului C.C. al PCR și a doua oară la Palatul Regal când el și Țiriac au fost decorați cu Ordinul Muncii Clasa I: „Băusem un pahar de șampanie și mă amețisem. Eram lângă prim-ministrul Maurer. Ceaușescu mi-a zis: «Băi, flăcăule, mă uit la televizor și îți citesc pe buze că cam înjuri». Mă c...asem pe mine. Mă și vedeam la pușcărie. I-am zis că am temperament de român. M-a tras Maurer de lângă el, da’ Ceaușescu râdea”.

„Trump venea la meciurile mele, că-i plăcea că înjuram”

Continuarea articolului AICI.