Într-un comunicat de presă al deputatului, este citată şi o concluzie din raportul preliminar al Comisiei (paragraful 113), potrivit căruia „noul mod de luare a deciziilor ‘în privinţa carierelor’ va conduce la consolidarea independenţei judecătorilor, ceea ce nu este în totalitate posibil atâta vreme cât deciziile privind carierele judecătorilor sunt luate şi de procurori”.

„Amintim că atât preşedintele şi opoziţia, cât şi procurorii şi asociaţia Forumul Judecătorilor au contestat vehement această modificare. O altă modificare contestată, dar lăudată de Comisia de la Veneţia, a fost scoaterea preşedintelui din procedura de numire la conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. ‘Sistemul propus, de a face din CSM actorul exclusiv în numirile la ÎCCJ, este o soluţie binevenită, care confirmă rolul esenţial al CSM de garant al independenţei justiţiei’, a spus Comisia de la Veneţia’, se arată în comunicat.

Alte Articole

Ministrul Justiţiei, Alina Gorghiu, comentează declaraţiile ...

Prețul exorbitant cerut în restaurante pentru o sticlă de ...

Totodată, precizează sursa citată, „deşi nu a făcut obiectul acestui raport, Comisia de la Veneţia s-a aplecat tangenţial şi asupra protocoalelor secrete dintre SRI şi diferite instituţii/autorităţi din autoritatea judecătorească (ÎCCJ, Parchetul General, CSM)”.

„Comisia a lăudat introducerea unei infracţiuni specifice pentru lucrătorii serviciilor de informaţii de a racola magistraţi. De asemenea, Comisia a lăudat prevederea ca toate actele extrajudiciare ce influenţează procedurile judiciare sunt de interes public. Amintim că membrii opoziţiei, cu precădere PNL, s-au opus acestei prevederi. În contextul acestor protocoale şi a interferenţei serviciilor de informaţii în justiţie, ‘o analiză aprofundată a normelor juridice privind controlul serviciilor de informaţii se arată a fi necesară’, a spus Comisia de la Veneţia (par. 97), lucru cu care suntem de acord. Este de remarcat că se menţionează importanţa deciziilor pronunţate de Curtea Constituţională a României şi obligativitatea respectării concluziilor acestora. Este pentru prima dată când o instituţie cu mare impact în dezvoltarea democraţiei pune în discuţie problema protocoalelor încheiate de SRI cu autorităţile judecătoreşti”, se susţine în comunicat.

Totodată, Iordache face o serie de menţiuni cu privire la câteva probleme punctuale, menţionate în cuprinsul Opiniei preliminare.

„În Raportul privind standardele europene referitoare la organele de urmărire penală din 3.01.2011: s-a considerat că nu există armonizare europeană cu privire la ‘gradul de independenţă de care ar trebui să beneficieze parchetele’ (paragraf 24), dându-se exemple: Austria, Danemarca, Germania şi Olanda unde parchetele sunt subordonate Ministerului Justiţiei (paragraf 26); s-a susţinut că ‘şi acolo unde parchetul este o instituţie independentă poate exista un control ierarhic asupra deciziilor şi activităţilor procurorilor, alţii decât Procurorul general’ (paragraf 28); numirea şi revocarea procurorului general poate aparţine preşedintelui sau Parlamentului (paragraf 35) cu asigurarea solicitării unei păreri din punct de vedere al calificării profesionale a candidaţilor din partea unor persoane relevante; motivele de revocare trebuie menţionate în mod expres în lege; alcătuirea politicilor publice în domeniul urmăririi penale aparţine Legislativului, Ministerului Justiţiei şi Guvernului, care au rol decisiv (paragraf 87.8); ordinul de modificare a opiniei unui procuror ierarhic inferior trebuie suspus controlului instanţei (paragraf 87.15).”, se mai arată în comunicat.

Faţă de acestea, Iordache precizează că din modul în care au fost modificate textele legilor justiţiei aflate în vigoare rezultă că „toate observaţiile au fost respectate”.

Astfel, spune el, „cu privire la numirea procurorilor de rang înalt, singura modificare faţă de textul în vigoare se referă la restrângerea dreptului preşedintelui României de a refuza de mai multe ori numirea acestora”.

„Pentru numirea lor, ca şi pentru revocare, textele prevăd obligativitatea parcurgerii unor etape, cea din faţa ministrului Justiţiei, avizul emis de Secţia de procurori ai CSM şi numirea de către preşedinte. În actualul regim constituţional, Ministerul Public face parte din autorităţile judecătoreşti şi este sub autoritatea ministrului Justiţiei, astfel încât, în mod corect, propunerea făcută de ministrul Justiţiei trebuie privită cu foarte multă atenţie atât în ceea ce priveşte numirea, cât şi revocarea. De mai multe ori, preşedintele României nu a ţinut cont nici de propunerea ministrului Justiţiei şi nici de avizul CSM”, adaugă Iordache.

Totodată, se menţionează în comunicat, „cu privire la posibilitatea ca procurorul ierarhic superior să aprecieze asupra actelor emise de procurorii ierarhic inferiori nu numai cu privire la legalitate, dar şi cu privire la netemeinicia unei soluţii, s-a prevăzut posibilitatea ca această apreciere să poată fi contestată în faţa instanţei de judecată tocmai pentru a se asigura aplicarea unor dispoziţii legale corecte”. „Deşi această măsură face parte din modificările aduse Codului de Procedură Penală, ea a fost considerată de redactorii opiniei ca făcând parte din cele trei legi ale justiţiei”, susţine Iordache.

De asemenea, potrivit comunicatului, „cu privire la restricţia judecătorilor şi procurorilor de a se exprima public la adresa celorlalte puteri ale statului, Curtea Constituţională a statuat că în respectarea principiului care stă la baza profesiei, acela privind ‘obligaţia de rezervă’, precum şi a respectării prezumţiei de nevinovăţie este firesc ca în spaţiul public să nu existe posibilitatea unor dialoguri care uneori pot degenera”.

„Se pare că redactorii opiniei nu au citit ultima formă prin care a fost definită ‘eroarea judiciară’ constând în reaua credinţă şi grava neglijenţă şi nici deciziile Curţii Constituţionale, care au stabilit, pe de o parte, că aceasta este diferenţiată de răspunderea penală şi cea disciplinară, iar, pe de altă parte, că ultima formă stabileşte cu exactitate întinderea acestora, iar înfiinţarea filtrului asigură prin intermediul inspecţiei judiciare existenţa unor elemente clare de atragere sau nu a răspunderii judecătorului sau procurorului pentru repararea pagubelor”, mai susţine Iordache.

El afirmă, totodată, că „este de remarcat că Secţia care a fost înfiinţată şi care urmează să cerceteze infracţiunile săvârşite de judecători şi procurori nu este criticată în sine, ci se recomandă doar ca din aceasta să facă parte procurori specializaţi”.

„Condiţiile de accedere în această secţie sunt deosebite: o vechime de 18 ani, doar în funcţia de procuror, o activitate care nu a fost sancţionată, promovarea unui examen, selecţia urmând a fi făcută de Plenul CSM, deci, de judecători, procurori şi membri ai societăţii civile”, spune Iordache.

În ceea ce priveşte revocarea membrilor CSM, „modificarea a fost determinată de o situaţie concretă ivită în ultimii ani, când judecătorii întruniţi în adunări generale au solicitat în mod expres revocarea reprezentantului lor, hotărârile luate în aceste adunări generale fiind contestate, instanţa respingând revocarea cu motivarea că nu există o asemenea prevedere în lege”.

„Propunerea ca judecătorii şi procurorii să se poată pensiona atunci când în activitatea de judecător sau procuror au împlinit 20 de ani a fost determinată, pe de o parte, că ea a mai existat în lege, fiind introdusă în anul 2005 de fostul ministru al Justiţiei, actualul europarlamentar Monica Macovei, şi nu s-a produs niciun fel de ‘haos’ în sistem iar, în al doilea rând, că această solicitare a venit din partea CSM, în urma discuţiilor care au avut loc la nivelul instanţelor judecătoreşti”, mai arată Iordache.