1. Marşul pentru drepturile civile (1963)

În timp ce în anii ’60 americanii de culoare trăiau încă într-un climat de segregare rasială, mişcările militante pentru obţinerea de drepturi civile au organizat un mare marş la Washington, care a reunit peste 200.000 de oameni. A fost momentul în care Martin luther King a rostit celebrul său discurs „I Have a Dream”, înainte de a-l întâlni pe preşedintele Kennedy. Marșul a ajutat la grăbirea recunoașterii drepturilor civile, în 1964/65.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Câştigător Chefi la cuţite 2024. Surpriză uriaşă, cine ...

Gabriela Cristea recunoaște care este cel mai mare defect al ...

2. Marşul Sării, organizat de Gandhi

Pe 12 martie 1930, Mahatma Gandhi a început un „Marș al sării”, lung de 390 de km, de-a lungul mlaștinilor de sare, spre Oceanul Indian. Obiectivul său a fost acela de a aduna adepţi care să mediatizeze pretutindeni în lume revendicările nin-violente de independenţă ale Indiei faţă de coroana britanică. Numele „Marșul Sării” provine din faptul că britanicii aveau monopol în India asupra vânzării de sare, produs pe care îl revineau apoi foarte scump chiar indienilor. În timpul marşului, peste 60.000 de indieni au fost arestaţi, după ce oamenii au început să extragă sarea din apa sărată. „Marșul Sării” a avut o rezonanță foarte mare și a constituit începutul campaniei civile de nesupunere față de autoritățile coloniale.

3. Manifestaţiile de Muharram, Iran, din 1978

Poartă acest nume pentru că au avut loc în luna sfântă Muharram, prima lună din calendarul islamic. Pe 2 decembrie 1978, două milioane de oameni s-au adunat la Teheran, pentru a cere plecarea şahului Iranului, Reza Pahlavi, și întoarcerea din exil a Ayatollahului Khomeini. Într-o săptămână, acestora li s-au alăturat încă şapte milioane de oameni, iar cum demonstraţiile de protest au paralizat practic ţara, o lună mai târziu şahului Iranului a renunțat la putere.

4. Tiananmen, 1989

Mulţimea a început să se adune în imensa Piaţă Tienanmen, cin centrul Beijingului, în primăvara anului 1989, după moartea lui Hu Yaobang, un lider politic proeminent, demis în 1987 din funcţia de secretar al Partidului Comunist Chinez. Sute de mii de oameni s-au alăturat mitingului, protestul propagându-se rapid în mai multe oraşe din ţară. Revolta din Piaţa Tienanmen a fost însă înăbuşită pe 4 iunie 1989, când Armata a tras în mulţime şi a trecut cu tancurile peste protestatari. Numărul celor decedaţi nu a fost niciodată comunicat, dar evenimentul a rămas în istorie ca Masacrul din Piaţa Tiananmen. Uniunea Sovietică estimează numărul morţilor, soldaţi şi civili, la aproximativ 10.000, iar NATO spune că ar fi fost 7.000 de morţi.

5. Mișcarea Purple Rain, în Africa de Sud

Tot în 1989, Mişcarea Purple Rain, din Africa de Sud, a reunit sute de activiști anti-apartheid la Cape Town pe 2 septembrie, cu patru zile înainte de alegerile parlamentare. Mișcarea avea să capete numele de la tunurile de apă folosite de poliție pentru a opri progresia manifestanţilor: apa folosită a fost vopsită în culoarea violet, pentru a-i identifica apoi mai uşor pe protestatari. Astfel, imaginea protestatarilor violeţi a devenit un simbol al rezistenței în întreaga țară, iar de aici s-a născut şi sloganul politic „Purpurii vor guverna!”.

6. Manifestaţiile din Piaţa Tahrir, Cairo, ianuarie 2011

După 30 de ani de putere necontestată şi discreţionară, preşedintele egiptean Hosni Mubarak a trebuit să se confrunte cu furia a un milion de demonstranți, pe data de 25 ianuarie 2011. Aceștia au cerut măsuri de combatere a șomajului și eliberarea deţinuţilor politici. Atacaţi de forțele regimului, protestatarii au reușit să rămână în piaţă până când Mubarak s-a văzut nevoit să renunțe la putere, pe 11 februarie. Protestatarii au sărbătorit în piață după lăsarea serii cu strigăte precum „Ridică capul sus, ești egiptean” şi „Toți cei care iubesc Egiptul să vină și să reconstruiască Egiptul”.

7. Asaltul asupra Bastiliei

Pe 11 iulie 1789, demiterea de către regele Ludovic al XVI-lea al Franţei a ministrului de finanţe reformator Jacques Necker a inflamat spiritele şi aşa încinse ale parizienilor, care îşi spuneau ofurile seară de seară în adunări populare. La vestea demiterii lui Necker, iar parizienii s-au adunat la Palatul Regal, unde oratorii i-au îndemnat să se înarmeze cu muschete şi muniţie. Protestatarii s-au îndreptat către Hotel des Invalides, de unde au luat 28.000 de muschete și 20 de tunuri, dar pentru că nu le ajungea praful de pușcă și cartușele, s-au dus spre fortăreața Bastiliei. Parizienii au asediat Bastilia fără intenția să o ia cu asalt, dar când au reușit să pătrundă în curtea interioară, guvernatorul de Launay, care a refuzat să le ofere praful de pușcă, a ordonat trupelor să tragă. 98 dintre asediatori au fost uciși, până când soldații din Garda Franceză au intervenit, cu tunurile luate de dimineață de la Hôtel des Invalides. De Launay a fost forțat să se predea, fiind ucis și decapitat, astfel că protestul s-a transformat în Revoluţie. În momentul culminant al rebeliunii, un sfert de milion de parizieni erau înarmați.

8. Protestele de la Sankt Petersburg, din 23 februarie 1917

O manifestaţie organizată de femei, pe 23 februarie/8 martie 1917, de Ziua Internaţională a Femeii, s-a transformat într-o grevă generală. Participantele cereau doar pâine, nimic mai mult, ele neavând niciun mesaj politic. Nu a fost semnalată nicio victimă pe durata manifestaţiei, dar a doua zi o grevă generală a paralizat capitala de atunci a Imperiului Rus, oraşul Sankt Petersburg, aceasta antrenând după sine, în câteva zile, abdicarea Ţarului Nicolae al II-lea. În câteva luni avea să izbucnească şi Revoluţia.

9. Marşul Femeilor

Organizat pe 21 ianuarie 2017, la Washington, Marşul Femeilor a avut parte de o emulaţie în întreaga lume, fiind recenzate alte 168 de manifestaţii în afara Statelor Unite. Marşul a avut ca scop promova drepturilor femeilor, ale minorităților LGBT, depășirea problemei rasiale și luarea în considerare a problemelor de mediu. Organizat chiar în ziua instalării preşedintelui Donald Trump la Casa Albă, marşul a adunat 500.000 de oameni la Washington şi 100.000 la Londra.

10. Revolta împotriva „poll tax”, Marea Britanie

Măsură foarte nepopulară, o taxă locală intitulată „poll tax”, a atras furia mulţimilor, ea trebuind să fie plătită de fiecare cetăţean, indiferent de venit. 200.000 de oameni s-au adunat în Trafalgar Square pentru a protesta față de introducerea sa în 1990 şi faţă de premierul de atunci Margaret Thatcher, iniţiatoarea taxei. Mişcarea a determinat demisia lui Margaret Thatcher, pe 22 noiembrie 1990, Doamna de Fier părăsind cu lacrimi în ochi reşedinţa din Downing Street 10.