Adrian Năstase a explicat comentariile sale făcute în 21 august despre necesitatea adoptării, la anumite intervale de timp, a unor legi de graţiere. „Eu mi-am executat pedeapsa conform legii şi nu am cerut graţiere nici lui Băsescu, nici lui Antonescu, nici lui Barroso. Nu am aşteptat şi nici nu m-am aşteptat să fie adoptată în perioada deţinerii mele o lege de graţiere. De aceea, aceste comentarii nu sunt comentarii pro domo. În opinia mea, o lege „normală” a graţierii şi amnistiei nu poate fixa un nivel mai ridicat pentru amnistie decât pentru graţiere (cazul proiectului de lege din Parlament). Alături de persoanele condamnate pentru fapte de violenţă, nici cei condamnaţi pentru „corupţie” nu pot fi vizaţi de o astfel de lege. De asemenea, nu ar putea fi avuţi în vedere recidiviştii”, a declarat Adrian Năstase.

El arată că ultima lege de graţiere a fost adoptată în 2002, în timpul guvernării PSD. „Au trecut, de atunci, 12 ani. Anterior însă a fost adoptată Legea nr 137/1997 privind graţierea unor pedepse, lege pe care îmi permit să o numesc Legea Antonescu/Băsescu, pentru că amândoi erau, la acel moment, membri în guvernul Ciorbea şi nu s-au opus reglementării respective. Legea de graţiere Antonescu/Băsescu prevedea graţierea, în întregime, pentru pedepsele până la 2 ani; în întregime pentru pedepsele până la 5 ani, pentru persoanele cu vârsta peste 60 de ani (!); în parte (cu 1/2) a pedepselor până la 5 ani etc. Erau exceptaţi recidiviştii şi autorii anumitor infracţiuni”, reaminteşte fostul premier.

Alte Articole

Raluca Turcan, război al declaraţiilor cu Maria Zaharova: „România ...

Nicolae Ciucă, întrebat dacă este mulţumit de explicaţiile ...

Totodată, el prezintă şi reglementările referitoare la graţiere şi amnistie până în 1989. „În intervalul 1953-1989 au fost adoptate 29 de acte normative pentru graţierea unor pedepse şi amnistierea unor infracţiuni – în medie un act normativ de această natură la fiecare un an şi jumătate. (…) Pentru intervalul 1967-1988, numărul celor care au beneficiat de prevederile acestor acte normative a fost de 313.785 persoane. Explicaţiile sunt sau pot fi multiple. În primul rând, o altă politică penală. Probabil şi alte argumente legate de capacitatea penitenciarelor sau de faptul că anumite contravenţii se pedepseau cu închisoare”, adaugă Adrian Năstase.

În final, fostul premier admite că în precampania electorală sau până la alegerile prezidenţiale din acest an un astfel de subiect nu poate fi abordat de către partidele parlamentare. „Cred însă că, după alegeri, o comisie specială – formată din reprezentanţi ai tuturor grupurilor politice din Parlament – ar putea formula o lege echilibrată, pe linia unor astfel de legi, adoptate recent în Spania, Bulgaria, Italia, Slovacia, Cehia, ţările baltice, etc. Există precedente atât în istoria postbelică a României, cât şi în legislaţia recentă a altor state europene. Fariseismul nu are nimic de-a face cu statul de drept”, conchide Adrian Năstase.