Recursul, depus încă din 18 iulie 2012, la Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiţie, a fost suspendat de către completul de judecată, în data de 11 februarie 2014, magistrații invocând prevederile articolului 244, alineat 1, punctual 2 din Noul Cod de Procedură Civilă, deoarece, între timp, pe numele Oanei Niculescu-Mizil, Parchetul General începuse urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese. Conform acestui articol, „instanța de judecată poate suspenda cauza dacă s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra deciziei ce urmează să se dea”. Tentativa Oanei Mizil de a relua judecarea cauzei a fost respinsă de același complet de judecată în data de 15 septembrie 2015.

 Pe 24 octombrie, Oana Niculescu Mizil a fost condamnată definitiv luni de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la un an de închisoare cu suspendare pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, ea fiind acuzată că şi-a angajat mama la biroul parlamentar pe vremea când era deputat.