Octavian Bellu: M-am retras dezamăgit din COSR şi nu mi-a trecut. Nu mi-e dor să mă întorc în sală

Cel mai titrat antrenor român, Octavian Bellu, a subliniat motivele care l-au determinat să nu se mai implice la lotul naţional de gimnastică, dar nici la conducerea COSR. Candidat în urmă cu doi ani la preşedinţia Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, fără succes în faţa lui Alin Petrache, acuzând atunci implicarea liderilor PSD în culisele alegerilor, Octavian Bellu spune că este în continuare dezamăgit şi că este hotărât să nu se mai implice la nivelul de conducere al sportului românesc.

14 nov. 2016, 14:40
Octavian Bellu: M-am retras dezamăgit din COSR şi nu mi-a trecut. Nu mi-e dor să mă întorc în sală

„Nu mi-e dor să mă întorc în sală pentru că nu vreau să privesc în urmă cu nostalgie, să mă aflu ca într-un muzeu în care să mă regăsesc pe nu ştiu ce raft prăfuit, din nu ştiu ce epocă, în care gimnastica făcea miracole. Eu zic că gimnastica va merge mai departe în România indiferent de ceea ce se întâmplă în momentul de faţă. Sunt antrenori capabili să găsească soluţia miraculoasă, aşa cum am găsit-o de fiecare dată. Pentru că şase fete am mai avut la alte Jocuri Olimpice sau Campionate Mondiale. Dar alea şase aveau o valoare care le-a aşezat pe primul loc al podiumului. Sunt generaţii şi generaţii, întotdeauna au fost 2-3 vârfuri. Eu zic că cei care sunt acum la conducerea lotului şi care dirijează destinele gimansticii româneşti au tot cea ce le trebuie pentru ca gimastica să rămână acolo unde îi este locul. Să pargurgă această etapă grea, fără perioade lungi de lipsă de performanţă. Primul examen deja se apropie, Campionatul European de anul viitor de la Cluj Napoca, sunt multe fetiţe în lot şi antrenorii de acolo ştiu foarte bine ce au de făcut şi eu am încredere în ei”, a declarat Octavian Bellu pentru News.ro.

Despre alegerile pentru preşedinţia COSR

„Nu discut problema asta. Eu am o părere personală legată de această situaţie, nu vreau nici să comentez, nici să susţin pe cineva. Sunt oameni, sunt federaţii care au drept de vot. Eu nu mai am nici drept de vot pentru că m-am retras din comitetul olimpic. Dezamăgit m-am retras şi nu mi-a trecut. Pentru că am fost omul care chiar am sacrificat foarte mult şi am crezut în valorile olimpice şi în viziunea aceasta. Şi am ajuns la concluzia că şi acest domeniu este bântuit de aceleaşi probleme ca societatea. Sunt lucruri în care nu pot să cred”.

„Nu mai intru pentru că am o vârstă în primul rând. Sunt deja pensionar. Statutul COSR spune oricum că la 70 de ani părăseşti această structură. Eu am 65, merg pe 66, nu văd rostul să mă implic pentru patru ani. Nu văd eficienţa unui astfel de gest. Chiar nu comentez dacă se implică sau nu politicul, sunt lucruri care au trecut, nu mă mai interesează, am trecut peste ele. Sunt lucruri pe care, cum spune românul, le ierţi sau uiţi. Eu nici nu am ce să iert, pentru că doar Dumnezeu te poate ierta, iar de uitat nu pot pentru că nu am o memorie selectivă şi pe asta trebuie să o uit. Eu zic că, la modul general, COSR este o componentă foarte importantă, alături de celelalte instituţii ale statului. Noi avem o obsesie să ne axăm pe două instituţii, COSR şi ministerul. Nu domnule, de sport se ocupă şi primăria şi consiliile judeţene şi Ministerul Educaţiei care are o componentă extrem de importantă, şi Ministerul Sănătăţii sau ar trebui să se ocupe mult mai bine”.

Lipsa de antrenori

„Eu zic că nu trebuie să ne mai dăm cu părerea, sunt nişte oameni puşi să facă treabă, să o facă cât se poate de bine. Olimpiadele vor merge mai departe şi totul depinde de noi, nu de soluţiile de a aduce antrenori din străinăte. Poate e o soluţie pentru anumite sporturi, nu comentez asta. Dar antrenorul din străinătate trebuie să înţeleagă mentalitatea de la noi, relaţiile sociale de la noi, nu este ca la sportul profesionist. Acolo antrenorii migrează peste tot, ca la fotbal. La gimnastică e greu să aduci un antrenor străin care să se adapteze la situaţia de la noi. Dacă aduci un chinez, el vine cu metoda chineză, cunoscută ca fiind mult mai dură decât a noastră, cu nişte solicitări mult mai drastice. Dacă aduci un antrenor din partea cealaltă, nu înţelege nici relaţia cu părinţii sau celelalte instituţii. Nu înţelege pentru că în majoritatea ţărilor există un sistem privat, în care părintele plăteşte tot, iar aici suntem într-un sistem în care statul plăteşte tot. Eu nu vreau să mai intru într-o discuţie de ce va fi. Depinde de fiecare dintre cei implicaţi în sport, să conştientizeze că el ca persoană trebuie să facă ceva mai mult, ceva mai bine, să găsească soluţii, să fie angrenat în realitatea internaţională. Iar instituţiile statului să facă ceea ce e normal în sistemul nostru. Toată lumea a rămas surprinsă de ceea ce a spus Adrian Stan (n.r. – antrenorul Adrian Stan, managerul de dezvoltare în cadrul federaţiei de gimnastică din Marea Britanie), când a ţinut un curs aici, la întrebarea cât primesc sportivii pentru medalia de aur. Şi a spus: nimic. Statul i-a plătit pregătirea, dacă a avut operaţii, i-a plătit echipamentul. Rezultatul de la Olimpiadă este o urmare a modului în care statul l-a subvenţionat. Sau clubul respectiv, dacă venea de la un club privat. Statele Unite dă 25.000 de dolari, este nimic pentru o medalie de aur. Dar fetele alea au plecat într-un tur în 40 de oraşe, cum fac după fiecare Olimpiadă, şi la sfârşitul anului, când trag linie, fiecare are câte 4-5 milioane de dolari. Dar este altfel valorificată medalia aia, din toate punctele de vedere. Şi ca publicitate. La 4 milioane de gimnaşti înseamnă că funcţionează fabrica aia de gimnastică de acolo. Dar eu cred că aşa cum s-au descurcat românii de 40 de ani, o vor face şi acum. Poate va apărea un nou moment de vârf, pentru că la noi a fost practic o explozie a gimasticii odată cu Nadia. Toate fetiţele voiau să fie Nadia Comăneci. Apoi după ’89, când gimnastica a scăzut în celelalte ţări, la noi performanţele au crescut. Cele cinci titluri mondiale consecutive s-au luat după ’90, cele două titluri olimpice consecutive s-au luat după ’90. Sistemul acesta centralizat a funcţionat. Cu lumini şi umbre, cu dezamăgiri, dar gimnastica a funcţionat.

„Noi suntem acum orientaţi pe această încercare de a mări numărul de copii din care să fie selecţionaţi sportivi pentru Olimpiada din 2024, prin acest proiect «Ţară, ţară, vrem campioane». Am selectat, din 11.000, 100 de fetiţe foarte bune, care sunt monitorizate în 10 cluburi la care sprijinim, cu ajutorul Petrom, antrenorii şi copii cu casă, masă, echipament. Tocmai pentru ca la momentul selectării pentru Olimpiadă să nu mai existe acest coşmar de a selecta copii dintr-un număm minim. Să selectăm din trialuri pe care le admirăm atât de mult la americani. Bineînţeles, păstrând proporţiile. Ca să nu mai discutăm atât de mult despre centralizare. Are şi centralizarea părţile ei bune şi mai puţin bune. Eu cred că toate eforturile trebuie concentrate în asigurarea condiţiilor necesare pentru a face sport în beneficiul copiilor. Eu nu spun că o ramură sau alta e mai importantă sau nu, care este sportul naţional la noi, oina, gimnastica, handbalul. Eu cred că toate sporturile trebuie privite la fel, iar sporturile olimpice trebuie sprijinite şi considerate priorităţi.

Întâmplările de la Rio, rezultatele mai puţin satisfăcătoare nu trebuie să fie decât o lecţie. Era previzibil să se întâmple aşa. Sunt lucruri ciclice. La noi a fost într-adevăr şocant să se întâmple asta după 40 de ani, dar lucrurile se subţiau pe zi ce trecea şi explicaţiile sunt foarte simple. Ai pierdut o mare masă de antrenori care lucrează pe toate meridianele lumii. Sunt antrenori naţionali la Marea Britanie, Statele Unite, avem la Venezuela, avem peste tot. Deci avem o dată lipsa antrenorilor, dar şi lipsa preocupării pentru antrenori. Dacă aţi vedea proiectele de sprijinire a sportului, în 99 la sută din cazuri se referă al sportivi. Foarte rar unul dintre aceste documente se referă şi la antrenori, la pregătirea antrenorilor. Nu am mai scos un antrenor de gimnastică de mult timp. La UNEFS, la specializare gimnastică, nu e nimeni. E un sport foarte greu, trebuie să ai tenacitatea, perseverenţa şi răbdarea să-i iei copilul la 6 ani şi să aştepţi 10 ani să vezi eventual dacă are valoare europeană, mondială şi olimpică. Dar trebuie să munceşti 10 ani. Această perioadă este atât de grea încât foarte mulţi, şi din cauza insatisfacţiei materiale, nu se îndreaptă spre gimnastică, alegând tenisul, fotbalul sau altceva. Care să le aducă şi satisfacţia materială pe lângă gloria sportivă”.

Octavian Bellu a candidat în 2014 la alegerile pentru preşedinţia COSR. El a obţinut atunci 33 de voturi, Elisabeta Lipă 21 de voturi, alegerile fiind câştigate de Alin Petrache, cu 143 de voturi şi cu sprijin politic, potrivit contracandidaţilor săi.

La 29 august, Alin Petrache a demisionat de la şefia forului, motivând insuccesul delegaţiei României la JO de la Rio, unde s-au cucerit doar cinci medalii.

Marţi, în cadrul Adunării Generale a COSR va fi ales succesorul lui Petrache, dintre fosta atletă Gabriela Szabo şi fostul scrimer Mihai Covaliu.