Poveste adevărată: M-a părăsit pentru o fată mai tânără decât propria-i fiică

M-a părăsit. „Și ce dacă?” ar spune unele dintre noi. Dar, după o viață în doi, când omul de lângă tine pleacă pentru o fetișcană, nu e prea ușor. Tocmai când credea că va avea parte de clipele fericite ale celei de-a doua tinereţi, după 30 de ani de căsnicie, Viorica a fost pusă în faţa unui divorţ neaşteptat. Doar optimismul a ajutat-o să-şi regăsească fericirea.

16 iul. 2017, 14:44
Poveste adevărată: M-a părăsit pentru o fată mai tânără decât propria-i fiică

Tocmai când credea că va avea parte de clipele fericite ale celei de-a doua tinereţi, după 30 de ani de căsnicie, Viorica a fost pusă în faţa unui divorţ neaşteptat. Doar optimismul a ajutat-o să-şi regăsească fericirea.

“De când citesc revista aceasta, mă tot gândesc să scriu povestea mea. Nu am avut curaj, căci multă vreme m-am învinovăţit. Și mi-a fost ruşine de ceea ce am trăit. Acum însă, m-am resemnat. Și am învăţat să accept trecutul. M-a părăsit. Dar cea mai importantă lecţie primită de la viaţă a fost aceea că nu poţi spune că ajungi să cunoşti cu adevărat un om nici după o viaţă trăită împreună.

Sufletul nu are vârstă

Aveam o căsnicie fericită. Cel puţin aşa credeam eu. Soţul meu se comporta exemplar, era atent…

M-a părăsit dar femeia deşteaptă se descurcă

Chiar de a doua zi şi-a făcut bagajul şi a plecat la ea. Mă frămânam, dar nici nu puteam să acuz tânăra care i-a luat minţile şi nici bărbatul care s-a lăsat purtat de val. Singurul meu regret era acela că nu am simţit schimbarea lui şi îmi reproşam faptul că l-am lăsat să plece. La scurt timp am primit şi citaţia la divorţ. Am suferit enorm. Numai Dumnezeu ştie ce era în sufletul meu. Copiii mă acuzau că l-am lăsat să scape atât de uşor. Dar eu mi-am zis că nu avea rost să lupt pentru el. Ştiam că avea să regrete la un moment dat pasul făcut, dar avea să fie prea târziu. Şi am început o nouă viaţă. Nu voiam să găsesc pe altcineva care să-mi umple golul din suflet, ci linişte. Am plecat în tot felul de excursii, în staţiuni, mi-am făcut cunoştinţe noi şi am întărit legăturile cu cele mai vechi. Chiar mă simţeam foarte bine în lipsa lui.

Regretele nu au rost

Anul trecut, după o lungă perioadă în care nu a mai ştiut nimeni nimic de el, soţul meu a revenit spăşit acasă. Mi-a fost milă de el. Arăta destul de rău şi era bolnav. Doctorii i-au spus că starea sănătăţii era destul de gravă. Voia să ne împăcăm. Abia atunci am simţit că-mi face rău, că mă ia drept «manta de vreme rea» şi mi-am dat seama cât de mult m-a făcut să sufăr. 

Citește mai departe pe www.libertateapentrufemei.ro