Era in ajun de Craciun, in 1997. Aveam 29 de ani si imi plangeam de mila. Nu vedeam nimic in jurul meu decat propria mea nefericire. Veneau Sarbatorile, si, ca un facut, aproape toti pe care eu ii stiam eu urmau sa primeasca, raspectiv sa daruiasca inelul de logodna, chiar in ziua Craciunului. Eu eram singura. Ma consider loaiala, dragastoasa, nu eram deloc o iubita egoista. Si cu toate acestea, desi am avut 3 relatii stabile de lunga durata, niciunul dintre iubitii mei nu m-a cerut vreodata in casatorie. Toate relatiile mele s-au sfarsit pur si simplu. Mi-am zis ca asa a fost sa fie. Insa, dupa o vreme am inceput sa ma gandesc ca nu merit un angajament pentru toata viata.

CITESTE SI: Vezi ce puteri au amuletele de dragoste!

Alte Articole

Cât costă sicriul în care a fost depus Costel Corduneanu? ...

Bogdan de la Ploiești și Cristina Pucean s-au împăcat, din ...

Dieta cu ghimbir şi lămâie. Slăbeşti 6 kg şi îţi detoxifici ...

Apoi l-am intalnit pe Paul. Aveam 31 de ani si credeam ca in sfarsit l-am gasit pe El. Paul era o persoana minunata, care ma iubea pentru ceea ce sunt, care ma respecta… Ne intelegeam de minune si imi imaginam cum ma va cere de sotie. Se apropia cel de-al doilea Craciun petrecut impreuna si credeam ca urmeaza sa ma ceara. Era pe 22 decembrie si ne-am aventurat in discutii despre casatorie. Paul mi-a spus sec ca nu se vede insurandu-se cu mine, cel putin deocamdata. “Nu e momentul potrivit”, spunea el. Mi-era mila de mila. Toate prietenele mele fusesera deja cerute in casatorie, se mandreau cu inelele lor de logodna. Iar eu nu aveam nimic. Poate ca nu-mi era scris sa ma marit, ma gandeam.

Citeste mai mult pe sfatulparintilor.ro