„Polul sărăciei” nu este doar un mit, scrie 7est.ro. La Lungani, până şi primăria parcă stă să cadă peste edil, iar rromii din comună trăiesc în condiţii de secol XIX. Nu au curent electric, se încălzesc cu vreascuri şi îşi vând munca la câmp pe un blid de mâncare. Câinii umblă prin sat de foame Comuna Lungani apare periodic în statisticile oficiale la două capitole: sărăcie lucie şi natalitate ridicată. Primarul Gheorghe Pricop ştie că indicatorii sunt legaţi între ei şi că a ajuns să conducă o comună „celebră” din cauza a două sate. „Zmeu şi Crucea sunt satele sărace, locuite de rromi. Sunt oameni săraci, unii şi cu câte 10 copii. Din 5.500 de locuitori ai comunei, peste 3.500 sunt în Zmeu şi Crucea”, spune Pricop. În preajma primăriei mişună câinii vagabonzi mai ceva ca în cartierele ieşene. Un sătean se amuză, dezvăluind că până şi şeful de post a rămas fără găini, pentru că i le-a omorât un câine fără stăpân. 

Citeşte şi Romii din Cluj vor ca pe indicatoarele cu numele oraşului să apară şi limba romani

Alte Articole

De ce nu este deschis sicriul lui Costel Corduneanu? Este acoperit ...

Mașini împotmolite în asfalt, la Constanța, după o ploaie ...

Un tânăr de 33 de ani a murit în timpul unei curse Ryanair ...

Noroiul a invadat asfaltul Drumul spre Crucea poate fi numit semi-asfaltat. Bitumul, turnat anul trecut de Eky-Sam se afla sub o palmă de pământ, adus pe şosea de roţile căruţelor, de copitele cailor sau chiar de cizmele localnicilor. Satul este unul răsfirat, cu 1.800 de locuitori, dar familiile sunt numeroase. „Se bucură că primesc 200 lei la naştere şi apoi alocaţie, dar banii se duc repede”, spune primarul. În mijlocul satului, cea mai modernă clădire este şcoala. Cu termopane, cu apă curentă, dar fără canalizare. În Crucea sunt 280 de copii rromi iar învăţătorul Petru Marchidan se chinuie să-i convingă pe părinți să-şi dea copiii la şcoală. „În perioada interbelică aici erau 165 de rromi. Acum sunt 2.000. Totul ţine de educaţie, inclusiv natalitatea”, susţine Marchidan. 

Citeşte şi Îşi trăiesc copilăria în sărăcie, mizerie şi foame. Povestea cutremurătoare a unor fetiţe chinuite VIDEO

Caşul din Iaşi e făcut de rromi agricultori

Învăţătorul rrom este o adevărată enciclopedie ambulantă. Vorbeşte continuu despre binefacerile educaţiei şi este convins că lipsa acesteia i-a sărăcit pe romi. În 1999 a fost unul dintre primii profesori de limbă romani din ţară, tocmai la Crucea. „A fost opoziţie inclusiv de la conducerea şcolii. Eu le tot spun copiilor să înveţe, altfel vor ajunge ca părinţii lor, forţă de muncă la negru pentru cinci comune din jur. De ce rromii din Ardeal sau din Banat sunt mai bogaţi? Pentru că au avut deschidere. În 1999, când am început să predau, eu nu aveam televizor acasă, pentru că nu aveam nici curent”, explică Marchidan. Copiii îl ascultă, dar îl ascultă şi părinţii. Mai ales că Marchidan a învăţat de toate şi ştie să explice pe înţelesul lor. „Educaţia nu este o cheltuială, ci o investiţie. În Crucea sunt vătraşi, adică asimilaţi. Se ocupă cu agricultura şi cu animalele. Caşul din pieţele ieşene de aici pleacă, dar este vândut la samsari, că rromii nu stau la piaţă”, explică el.

Plătesc vara ce mănâncă iarna

Sărăcia de la Crucea nu seamănă cu cea întâlnită în alte aşezări de rromi, unde se mai ridică, din loc în loc, câte un palat cu turnuleţe. Aici toţi sunt săraci şi trăiesc în case care aduc mai mult cu bordeiele de secol XIX. Mulţi dintre ei nu au nici curent electric, pentru că nu ar avea cu ce să-l plătească, şi se încălzesc cu vreascuri furate din pădurea de salcâmi din apropiere. Muncesc cu ziua, la negru, pentru oamenii mai înstăriți din satele şi comunele vecine. Mai mult, au început să-şi vândă zilele de muncă la câmp cu multe luni înainte. „Se împrumută, domnilor! Se împrumută cu mâncare, nu cu bani. Se împrumută iarna şi muncesc vara, la câmp, în contul împrumutului”, explică Petru Marchidan. Liderul rromilor refuză să dezvăluie de la cine se împrumută cei din etnie, pentru că toţi sătenii sunt săraci. Dar primarul, Gheorghe Pricop, confirmă că rromii iau iarna mâncare pe datorie şi plătesc în vară cu zile de muncă. 

Mirajul Occidentului în Zmeu

În satul Crucea s-au investit bani din proiectele destinate rromilor. De ceva timp funcţionează şi un centru de zi, cu o capacitate de 25 de copii. Practic, copiii vin câte 50, pentru că sunt împărţiţi în două grupe, în funcţie de programul de la şcoală. Copiii îşi fac temele şi primesc câte o masă caldă, ceea ce acasă nu au întotdeauna. La doar câţiva kilometri, pe un drum pietruit înecat şi el în noroi, se află satul Zmeu. Casele sunt mai mari şi mai frumoase, iar în sat este un kilometru de asfalt, turnat tot printr-un program pentru rromi. „Cei din Zmeu sunt ursari şi lingurari, dar şi lăutari. Mulţi pleacă în străinătate. Unii la muncă, alţii cântă, mai sunt unii şi la cerşit sau chiar la furat. Au văzut cum este afară şi încearcă şi ei să se ridice. Cei din Zmeu se mişcă, călătoresc, dar în Crucea vătrașii sunt aşezaţi”, spune Petru Marchidan.