În mitologia românească, ursul este atât un animal de temut, cât și un zeu important. Și asta pentru că era păgubos, stricăcios, dând iama în turme, în culturile de porumb și în stupii cu miere. De aceea, oamenii i-au dedicat, de-a lungul vremii, mai multe sărbători, pentru a-l îmbuna: Martinii de toamnă sau Împuiatul Urșilor (1 august), Martinii de iarnă (1-3 februarie), Ziua Ursului (2 august), Sâmbăta Ursului, cu o săptămână înaintea Moşilor de Florii. Oamenii mai cred că ursul vindecă boli ale copiilor. Tot azi, de Ziua Ursului, e ultima zi când se mai ia miere, apoi se taie fagurii și se curăță stupii. Nu se fac treburi gospodărești, căci poți avea de-a face cu răzbunarea ursului. Nu ai voie să te scalzi în râu. Se spune că, jupuit de blană, trupul ursului seamănă cu al omului şi că nu e bine să-i mănânci carnea.

 2 august este și ea ziua ursului și se ține să nu facă urșii și lupii pagube; nu se lucrează cânepa, în timp ce 13 august se sărbătorește pentru ca ursul să nu omoare animalele. La Macavei se încheie și anul apicol. Acum sunt retezați stupii, adică este scursă toată mierea și se lasă doar atât cât le trebuie albinelor să treacă cu bine peste iarnă. După ce curăță bine stupii și îi pregătesc pentru anotimpul rece, oamenii organizează petreceri la care se servesc turte și ulcele de vin îndulcit cu miere. Important este ca fiecare mesean să guste din fagurii de miere puși deoparte, ca să fie feriți de animalele pădurii. Stuparii se ospătează cu vinuri îndulcite cu miere și cu turtițe calde.
Sărbătoarea de astăzi este ținută cu strășnicie, pentru ca oamenii, animalele și gospodăriile să nu fie atacate de urs. Se spune despre acest animal că influențează ursitoarele la nașterea copilului. Pruncii unși cu untură de urs de către moașe cresc voinici, iar copiii bolnavi de „sperietoare” se vindecă dacă sunt afumați cu păr de urs. Bărbații călcați primăvara de urs nu mai suferă de dureri de spate tot anul. Moș Martin știe a prevesti și vremea, când iese sau nu din bârlog. De Macavei nu se mulg vacile, ci doar vițeii sunt lăsați slobozi să sugă. În tradiția populară, sărbătoarea mai este cunoscută drept Paștele vițeilor. Prin tradiție, aceasta este și ziua în care turmele de oi își încep drumul spre poalele munților. Câteva spice de grâu și boabe altor plante, dintre cele mai bune, sunt due, la biserică pentru a fi sfințite și pentru a căpăta har. După ce boabele sunt amestecate bine cu celelalte semințe, vor putea fi puse în pământ. Din ele vor ieși plante sănătoase, roditoare, spune tradiția

Alte Articole

Cât costă să petreci 1 Mai în complexul Andreei Esca! Vilele ...

Detalii despre ultimul drum al lui Costel Corduneanu! Sute de ...

O americancă stabilită în România demontează stereotipurile ...