În mediul rural, numărul de elevi pentru fiecare colectiv este de 17-18, cu o medie de aproape 13 elevi pentru fiecare cadru didactic. Din păcate, rata de abandon şcolar este superioară mediei naţionale, două treimi dintre şcoli fiind afectate de acest fenomen.

Ca subsistem social, sistemul de învăţământ se află în continuă interacţiune cu sistemele economic, politic şi alte componente ale sistemului social. Schimbările produse în sfera demografică, economică, dar mai ales evoluţia contextului social şi-au pus amprenta şi asupra evoluţiei din ultimii ani a sistemului de învăţământ, inclusiv asupra evoluţiei şi distribuţiei reţelei de învăţământ. Evoluţia demografică negativă, ca urmare a scăderii natalităţii şi a migraţiei externe a populaţiei, a condus la modificări importante în reţeaua şcolară, dar problemele cu impactul cel mai puternic sunt legate de discrepanţele de natură socio-economică. Dintre acestea amintim:

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Elevii care promovează examenul de Bacalaureat ar putea susține ...

Reguli noi pentru gradația de merit 2024. Vezi calendarul și ...

• dificultăţi în organizare şi costuri ridicate pentru asigurarea învăţământului rural încondiţiile geo-economice ale zonei, învăţământul rural fiind confruntat cu zone izolate, probleme de acces, lipsa infrastructurii locale sau a utilităţilor, dificultăţi întâmpinate cu deosebire în organizarea unităţilor de învăţământ preşcolar şi primar
• acccesul dificil către unitatea de învăţământ (din localitatea de domiciliu), pentru continuarea studiilor începând cu învăţământul gimnazial, fac ca multe unităţi din mediul rural să fie frecventate de de copii din localităţile vecine, această situaţie afectând, mai ales, unităţile de învăţământ liceal şi profesional
• diferenţele de densitate între populaţia din mediul urban (mai ridicat) şi cea din mediul rural (mult mai scăzută) determină, pe de o parte, supraaglomerarea şcolilor din mediul urban (multe dintre ele fiind nevoite să funcţioneze în două schimburi) şi pe de altă parte, creşterea costurilor de şcolarizare din rural pentru unităţile care funcţionează cu puţini copii pe clasă sau în regim de clase simultane

Introducerea clasei pregătitoare în cadrul învăţământului primar, prelungirea învăţământului obligatoriu de la opt la 10 ani/ 11 ani, schimbările din învăţământul profesional prin desfiinţarea începând cu 2009-2010 a SAM şi introducerea treptată a şcolilor profesionale începând cu anul şcolar 2012-2013, reorganizarea reţelei şcolare pe unităţi cu personalitate juridică şi structuri au condus la modificări însemnate în structura învăţământului preuniversitar din ultimii ani, în general, şi a celui din mediul rural, în special.

Introducerea clasei pregătitoare în învăţământul primar a implicat o clasă suplimentară pe nivelul de învăţământ ca punte de legătură între grădiniţă şi şcoală, dar a contribuit şi la coborârea vârstei de debut în învăţământul de bază la 6 ani, având ca efect diminuarea, începând cu anul şcolar 2012-2013, a efectivelor şcolare din grădiniţă şi creşterea corespunzătoare a efectivelor şcolare din învăţământul primar.

Prelungirea duratei învăţământului obligatoriu cu doi ani după finalizarea învăţământului secundar inferior (gimnaziu), elevii parcurgând astfel şi ciclul inferior al liceului s-a resimţit în efectivele şcolare din liceu şi chiar şi în învăţământul profesional, după reintroducerea acestei forme de învăţământ.

Rezultate cu elevii

Un studiu realizat de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei în anul 2014-2014 (la nivelul clasei I din 4888 şcoli cu nivel primar de învăţământ), în vederea evaluării impactului implementării clasei pregătitoare în sistem, relevă faptul că, în anul următor, 80% dintre elevii clasei I proveneau de la clasa pregătitoare, restul de 20% proveneau din grădiniţe sau direct din familie.

Informaţii relevante referitoare la rezultatele cu elevii sunt puse în evidenţă de examenele naţionale, evaluarea naţională la finalul clasei a VIII-a şi examenul de Bacalaureat.

Astfel studiul ISE referitor la starea învăţământului din România a relevat faptul că „rezultatele obţinute la Evaluarea naţională la finele clasei a VIII-a din anul 2014 evidenţiază ovoluţie descendentă, atât în ceea ce priveşte ponderea de promovare în rândul participanţilor, cât şi în ce priveşte scorurile medii obţinute”, procentajul de promovare în anul 2014 a evaluării naţionale din acelaşi an (75%) fiind mai mic cu aproape cinci puncte procentuale în comparaţie cu anul şcolar anterior. De asemenea, media generală în anul 2014 a fost mai scăzută decât cea din anul 2013, fiind de 7,68.

Pe de altă parte, rezultatele la Evaluarea Naţională din 2015 arată un reviriment în privina
acestor rezultate. Astfel, procentul rezultatelor sub 5 a scăzut. Dacă anul trecut 46.289 de copii (29% din cei înscrişi) nu reuşeau să atingă pragul de 5, anul acesta doar 3.269 din total 3.2619 (20,6 % din total) se află în această situaţie. Cu toate acestea, la Evaluarea Naţională 2015 proporţia mediilor sub 5 a fost de 80% în mediul rural, comparativ cu 20% în urban. În acelaşi timp, la polul opus, numărul mediilor de 10 a fost de 15 ori mai mare în urban, faţă de rural.

În mediul rural, rezultatele la evaluări şi examene naţionale sunt cu circa 1 punct mai slabe decât la unităţile similare din mediul urban.

Potrivit studiului, peste jumătate dintre unităţile investigate (54, 5 %) sunt situate în zone afectate de sărăcie, şomaş ridicat sau comunităţi defavorizate.

Şcolile de la sat nu dispun de calculatoare

Numărul de computere este de 7,5 la 100 de elevi (sub 2% dintre unităţi neavând deloc computere), dar acestea se utilizeză în activitatea cu elevii la mai puţin de 1/3 din orele planificate .

„87% din şcoli respectă standardele minime de funcţionare, problema în cazul celorlalte fiind legată mai ales de spaţiile şcolare. De asemenea, şcolile rurale sunt mai mult axate pe funcţionare decât pe dezvoltare, iar pregătirea ştiinţifică a profesorilor este deficitară. Oricum, faţă de anii trecuţi, a crescut procentul de personal calificat de la 77% la 97%, iar în cazul copiilor cu risc, comunicarea şcolilor rurale cu autorităţile este mai bună decât a celor de la oraş”, a declarat Şerban Iosifescu, preşedintele ARACIP, potrivit adevarul.ro.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor minime obligatorii, aşa cum sunt stipulate în standardele de acreditare, ARACIP a constatat că 86,7% (549 de unităţi) îndeplinesc standardele minime de calitate, iar 13,3% (84 de unităţi) nu le îndeplinesc.

De asemenea, proporţia cadrelor didactice calificate este de peste 97% , la nivel mediu de „grad didactic II „. Cele mai multe cadre didactice fac naveta şi participă la activităţile metodice (fiind mai puţin preocupate de activitatea ştiinţifică).

Se confruntă cu probleme în ceea ce priveşte existenţa, dar, mai ales funcţionalitatea spaţiilor şcolare şi auxiliare, precum şi asigurarea serviciilor medicale şi a celor de orientare şi consiliere pentru elevi.

În lipsa la laboratoarelor de chimie, fizică, biologie, informatică, a sălilor de sport şi ca urmare a funcţionalităţii multiple a acestora, pentru mai mult de jumătate dintre şcolile evaluate nu s-a putut aprecia existenţa unui progres, în ultimii trei ani, în ceea ce priveşte construirea, amenajarea, întreţinerea spaţiilor şcolare şi, implicit, la indicatorii privind utilizarea spaţiilor şcolare.

Vezi şi: Zeci de elevi din Dâmboviţa învaţă pe parchet VIDEO

Oferta de carte a bibliotecilor şcolare rurale este scăzută, pentru mai puţin de jumătate din eşantion se asigură sistematic variantele de manuale alternative pe discipline şi niveluri de studiu, iar documente programatice şi reglatoare sunt puse la dispoţiia celor interesaţi în doar 33% din unităţi (existând şi unităţi care nu au îndeplinit indicatorii aferenţi).

Capacitatea cadrelor didactice de a asigura rezultate bune elevilor este influenţată negativ de:

• existenţa unui număr mai mare de cinci structuri, diferenţele statistice între unitățile independente (care au înregistrat la toţi indicatorii niveluri de performare uşor mai ridicate comparativ cu unităţile cu structuri în subordine) nu sunt semnificative
• situarea unităţilor în zone dezavantajate economic şi/sau cu dificultăţi de acces, mai ales pentru cele care prezintă ambele categorii de defavorizare (59,6% faţă de media de 62,9% a eşantionului şi 65,5% nivel de realizare în unităţile fără probleme)
• numărul mic de elevi în clasă (pentru unităţile cu 1-10 elevi gradul de realizare este 55,6% pentru cele cu 11-15 elevi este 60,8 %, faţă de media eşantionului de 62,9%), aspect ce se corelează şi cu situarea acestor unităţi în zone cu dificultăţi de acces şi cu funcţionare în aceste unităţi doar a cadrelor didactice cu domiciliul în zonă
• naveta a mai mult de 75% din cadrele didactice
• dotarea slabă a unităţilor şi utilizarea sub 25 % din orele planificate a TIC
• prezenţa elevilor în situaţii de risc (pentru unităţi cu sub 5 este de doar 60,5 % faţă de media de 62,9%), posibil din cauza unor cazuri noi de astfel de situaţii pe care unităţile nu sunt pregătite să le gestioneze, pentru restul unităţilor cu procent mai mare de elevi în situaţii de risc gradul de realizare fiind mai mare decât media.
• nivelul de educaţie al familiei, pentru unităţile cu familii cu nivel liceal şi peste gradul de realizare fiind sub medie, probabil din cauza aşteptărilor mai mari ale elevilor/familiei

Raportul a fost realizat pe un eşantion reprezentativ al reţelei şcolare din mediul rural, reprezentat de 633 de şcoli care reflectă structura generală a reţelei rurale finanţate de la bugetul de stat (fără a include învăţământul special) şi acoperă 20,08% din cele 3.151 de unităţi de învăţământ cu personalitate juridică din mediul rural (an şcolar de referinţă 2014-2015)

Cele 633 de şcoli evaluate constituie un eşantion ce reflecta structura generală a reţelei rurale finanţate de la bugetul de stat (fără a include învăţământul special), respectiv : 1,1% grădiniţe, 0,6% şcoli primare, 0,2% şcoli profesionale, 92,6% şcoli gimnaziale, 5,5 % şcoli-licee. La nivel de structură eşantionul celor 633 de şcoli a fost format din: 7 grădiniţe, 4 şcoli primare, 1 şcoală profesională, 587 şcoli gimnaziale şi 34 de colegii-licee.

Vezi şi: Elevii nu au voie cu TATUAJE şi PIERCINGURI la liceu. Propunerea, trimisă ministrului Educaţiei