Raportul Energy Strategy Summit 2017, lansat pe 27 iulie, enumeră oportunităţile, riscurile şi proiectele majore din industria energetică românească aşa cum au reieşit din prezentările şi dezbaterile la care au luat parte 30 de vorbitori de prima mână, reprezentând toate sectoarele industriei energetice românești și toți reglementatorii cu atribuții în industrie.

Aproape fără excepție, vorbitorii au scos în evidență resursele considerabile pe care industria le are la dispoziție. Nu doar resursele
naturale, extinse și diverse, de la hidrocarburi (offshore, la Marea Neagră sau onshore în zăcămintele marginale și în cele de mare
adâncime), la cărbune (ca important pilon de stabilitate a sistemului electroenergetic), la nuclear și energii regenerabile. Toate aceste
resurse naturale conferă deja României un avantaj competitiv prin prisma securității energetice, mai întâi pe plan intern, pentru că
oferă energia necesară pentru dinamica economiei și confortul populației, și apoi, pe plan regional, pentru că permite și încurajează
conturarea unor politici de dezvoltare menite să sprijine statele învecinate prin export de energie (în principal Republica Moldova și
Ucraina) și soluții de echilibrare.

Alte Articole

Dana Nălbaru este bucuroasă că a făcut asta cu mâna ei: ...

Salariul minim european, în dezbatere publică după Paşte. ...

Taxa pe soare 2024 a fost abrogată, dar au rămas contoarele ...

În aceeași categorie de oportunități a fost menționată îndelungata și solida tradiție a României în industria energetică, mulțumită
căreia are la dispoziție resurse umane, centre de formare profesională și expertiză academică de cel mai înalt nivel. Doar cu titlu de
exemplu, pentru că este un element mai puțin cunoscut, includem aici precizarea Claudiei Brânduș, președintele RWEA: „[În sectorul
eolian,] s-au creat meserii noi, avem membri în asociație care deja exportă servicii de operare și mentenanță”.
Resursele financiare externe (Comisia Europeană, instituțiile financiare internaționale) și disponibilitățile financiare ale marilor
companii de stat (între care Hidroelectrica, Transelectrica, Transgaz sau Electrica) sunt tot atâtea oportunități care pot fi puse la
treabă pentru a valorifica mărimea pieței locale și poziționarea geografică. Expertiza marilor jucători regionali prezenți de ani buni în
industria românească a fost subliniată în mai multe rânduri ca o oportunitate utilizată, în parte, dar cu potențial încă ridicat.

Guvernanța energiei a fost invocată în mod ambivalent. Pe de o parte, implementarea în plan local a politicilor energetice și a
reglementărilor europene, precum și buna înțelegere a priorităților și a tendințelor la nivel european permit României să identifice
oportunități și roluri noi pe care le poate juca (stocare, interconectate, hub regional). Pe de altă parte, principalele riscuri și blocaje vin
tocmai din guvernanța energiei. Majoritatea vorbitorilor au remarcat regresul consemnat în ultimele luni, mai ales prin poziționări
publice, dar și prin acțiuni ale Guvernului și Parlamentului. Multe dintre acestea contravin principiilor de piață liberă și deschisă pe care
România le-a asumat de ani buni și pentru implementarea cărora a lucrat în ultimele decenii.
Blocajele identificate de vorbitori țin de guvernanța energiei, atât la nivel macro – lipsa unei strategii energetice naționale care să se
transfere consistent și rapid în legislația primară, cât și la nivel micro – refuzul unei politici sănătoase de management la nivelul
companiilor de stat și al organismelor de reglementare și control.

La nivelul companiilor de stat, o bună guvernanță ar încuraja dezvoltarea de către acestea a unor strategii sănătoase, lucru imposibil
în condițiile anului 2017: „Am ajuns în situația în care avem Directorate și conducere executivă numite pe mandate succesive de câte
o lună și un Consiliu de Supraveghere numit pe 4 luni sau pe două luni! Nimeni nu-și va asuma responsabilitatea implementării unor
strategii de dezvoltare atâta timp cât ei sunt preocupați mai degrabă de când le expiră mandatul” (Oana Truță, vicepreședinte Franklin
Templeton Investment).

Fără stabilitate și predictibilitate legislativă, în lipsa unei strategii energetice, băncile comerciale găsesc cu greu proiecte energetice,
ba chiar unii reprezentanți ai companiilor afirmă „Nu există oportunități pe piață”.
Unele proiecte se vor dezvolta, totuși, pe măsură ce România se va decide asupra cadrului fiscal. În principal, există așteptări de la
companiile din sectorul de hidrocarburi, cele care pot angrena surse de finanțare considerabile, pentru proiecte la Marea Neagră și în
onshore. Alte proiecte vor fi susținute printr-un nou cadru al schemelor de sprijin pentru regenerabile, precum şi în proiectele de
eficiența energetică, în care investițiile se recuperează imediat.

Certitudinile momentului în ceea ce privește proiectele majore sunt însă trei la număr: lucrările la gazoductul BRUA (Transgaz),
operațiunile pentru închiderea inelului de transport al electricității de 400 de kV (Transelectrica) și programul de implementare a
contorizării inteligente în transportul și distribuția de electricitate (Electrica, Enel, CEZ, E-ON).