1. Jocurile Olimpice de Iarnă din 2002, de la Salt Lake City

După ce a eşuat în patru tentative de a organiza Olimpiada de Iarnă, Salt Lake City a primit în sfârşit statutul de gazdă, însă Jocurile organizate în Utah au fost probabil cele mai controversate din istorie. Acuzaţiile de corupţie legate de arbitrarea concursului de patinaj artistic au fost atât de mari încât au avut ca efect schimbarea întregului sistem de notare şi evaluare a sportivilor.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Biletul Zilei Pariuri1x2.ro, 25 aprilie: Continuăm pe linia ...

Adrian Mititelu jr., transferat la Spitalul „Alexandru ...

În concursul de perechi, bătălia pentru aur s-a dat între ruşii Elena Berezhnaia şi Anton Sikharulidze canadienii Jamie Sale şi David Pelletier. În timp ce exerciţiul ruşilor, deşi mai dificil, a avut o mică greşeală de execuţie, canadienii au avut un exerciţiu mai simplu, dar executat perfect. Notele arbitrilor i-au făcut însă pe ruşi campioni mondiali fără drept de apel, spre disperarea ziariştilor canadieni care urlau “Ruşine!” şi “Hoţie!”. De altfel, decernarea medaliilor de aur sportivilor ruşi a avut loc în huiduielile mulţimii. Voturile erau date în funcţie de simpatii politice – China, Polonia şi Ucraina votaseră cu ruşii, iar SUA, Canada şi Germania, cu canadienii. Singurul vot atipic era al Franţei. Chemată în faţa Comisiei Federale de Arbitraj, arbitrul Franţei, Marie Reine le Gougne, a izbucnit în plâns, declarând că a fost constrânsă prin ameninţări de către şeful Federaţiei Franceze de Patinaj, Didier Gailhaguet, să dea notă maximă ruşilor pentru ca, în urmă acestui târg, ruşii să le dea francezilor o notă maximă în competiţia de dans pe gheaţă, ce urma să se desfăşoare peste câteva zile. În baza declaraţiilor sale, patinatorilor canadieni le-a fost schimbată medalia de argint cu una de aur, ruşilor fiindu-le permis însă să-şi păstreze medaliile de aur primite.

În afară de Skategate, Jocurile Olimpice de Iarnă din 2002 au mai fost zguduite de un scandal de corupţie imens, mita oferită de municipalitate membrilor CIO, pentru a desemna Salt lake City ca gazdă a Olimpiadei de iarnă. Scandalul a fost declanşat de membrul elveţian al Comitetului Olimpic Internaţional care a organizat o conferinţă de presă, în care a pus la dispoziţia jurnaliştilor deconturile făcute de Primăria Salt Lake City, avându-i că beneficiari pe o serie de arbitri internaţionali de prestigiu. Zece membri ai CIO au fost daţi afară în urma anchetei, iar alţi zece au primit sancţiuni administrative.

2. Straniul caz Nicolai Davidenko, din 2008

Se întâmpla în 2007, la turneul de la Sopot (Polonia), iar rusul Nikolai Davidenko, numărul 4 mondial la acea vreme, câştiga primul set cu anonimul argentinian Martin Vassallo-Arguello, sperând ca apoi să piardă partida. A pierdut setul doi, scor 3-6, iar site-urile de pariuri online au înregistrat cote anormal de mari pe victoria sud-americanului, ajungând să suspende acest tip de pariu. În cele din urmă Davidenko a abandonat disputa în setul 3, la scorul de 2-1 pentru argentinian, dar a fost acuzat vehement că a trucat meciul, în combinaţie cu mafia pariurilor.

El s-a apărat spunând că s-a accidentat la picior, iar ATP l-a absolvit de vreo vină câţiva ani mai târziu. Totuşi, acest meci banal a declanşat furtuna. Andy Murray spunea încă din acel an, 2007, că “toată lumea ştie că există corupţie în tenis”, iar acelaşi Davidenko o comitea din nou la un turneu, la St. Petersburg, jucând de-a dreptul penibil contra croatului Marin Cilic. Atât de jalnic a fost, încât arbitrul de scaun l-a avertizat de trei ori să joace tenis. ATP l-a amendat cu doar 2.000 de dolari. Ulterior, mai mulţi jucători au spus că li s-au promis bani de către diverse persoane, pentru a pierde, inclusiv Andrei Pavel a spus asta, dar toţi susţin că au refuzat.

3. Formula 1, cu Bernie Ecclestone

Parchetul din Munchen a ajuns vara trecută la un acord cu Bernie Ecclestone prin care acesta se angaja să plătească statului german suma de o sută de milioane de dolari, pentru ca acesta să fie absolvit de acuzațiile de corupție. Reprezentantul Parchetului a justificat acceptul instituţiei sale prin “vârsta înaintată a acuzatului” şi prin “durata lungă a procesului”.

Ecclestone, 84 de ani, a scăpat astfel de o eventuală condamnare. El risca până la zece ani de închisoare dacă era găsit vinovat că i-ar fi plătit 44 de milioane de dolari mită germanului Gerhard Gribkowsky, pentru ca acesta să convingă conducerea băncii de stat BayernLB la care lucra să vândă drepturile comerciale ale Formulei 1 fondului de investiţii CVC Capital Partners. Gerhard Gribkowsky, fost angajat al BayernLB, a fost condamnat, în luna iunie 2012, la opt ani şi jumătate de închisoare pentru corupţie, abuz de încredere şi evaziune fiscală. După un an şi jumătate de detenţie preventivă şi opt luni de proces, Gribkowsky a recunoscut, în faţa instanţei, că a primit bani de la Ecclestone pentru a convinge banca de stat la care era angajat să accepte vânzarea către CVC Partners. BayernLB intrase în posesia acţiunilor după falimentul din 2002 al grupului media patronat de Leo Kirch, care deţinea drepturile comerciale ale Marelui Circ. Banca a încercat să vândă acţiunile la cel mai bun preţ pentru a recupera cât mai mult din suma cu care a creditat grupul Kirch. Valoarea tranzacţiei finalizate în noiembrie 2005 cu CVC a fost de 839 de milioane de dolari. Banca germană a calculat că pierderea suferită în urma acestei tranzacţii se ridică la suma de 400 de milioane de dolari, din cauza faptului că angajatul său a subevaluat acţiunile.

În noiembrie 2011, Ecclestone a recunoscut că i-a dat bani lui Gribkowsky, dar nu ca mită, ci pentru că bancherul l-ar fi şantajat cu false dezvăluiri către fiscul britanic privind neplata unor taxe. În total, CVC a plătit peste 1,7 miliarde de dolari pentru a deveni majoritar în Formula One Group, acţiuni preluate de la Bernie Ecclestone şi de la BayernLB. După această tranzacţie, Bernie Eecclestone a fost păstrat ca administrator al drepturilor comerciale ale F1, în calitate de preşedinte şi CEO al Formula One Group.

4. Pariuri ilegale în cricket

Salman Butt, Mohammad Asif şi Mohammad Aamer sunt trei vedete ale cricket-ului pakistanez care au fost condamnate la închisoare pentru că au aranjat un meci cu Anglia, jucat în 2010. Butt a primit 10 ani, iar ceilalţi doi câte cinci ani de detenţie. În august 2010 jurnaliştii englezi de la News of The World făceau public un video în care au reuşit să surprindă cu o cameră ascunsă negocierile pentru aranjarea unui meci, contra sumei de 150.000 de lire sterline. Înregistrarea demonstra cât de uşor se poate aranja un meci.

La o partida de cricket dintre Anglia şi Pakistan, reporterul de la News of The World a mituit cu 150.000 de lire un reprezentant al celor 3 jucători pakistanezi pentru a trânti meciul. Totul s-a întâmplat într-o camera de hotel, iar pakistanezul a dat asigurări că nu este nicio problemă şi va respecta întocmai instrucţiunile primite. Meciul s-a desfăşurat exact aşa cum s-a discutat, iar cel care a făcut aranjamentul a spus că “trişorii” din naţionala Pakistanului sunt conduşi chiar de căpitan, la care se mai adaugă alţi 2 jucători.

5. Dopajul în ciclism, PDM şi Rabobank

Aceste formaţii au dezvoltat dopajul sistematizat în rândul cicliştilor lor cu cel puţin zece ani înainte de Afacerea Festina, care avea să zguduie din temelii ciclismul mondial. PDM era o echipă celebră la sfârşitul anilor ’80, iar în rândurile sale figura Pedro Delgado, câştigătorul Turului Franţei în 1988. În 1991, întreaga echipă a fost retrasă din Turul Franţei în plină competiţie, din cauză că sportivii săi s-au îmbolnăvit. De la mâncare au spus oficialii, însă dcotorul echipei, Wim Sanders, recunoştea într-un documentar din 2008 că îmbolnăvirile au fost cauzate de Intralipid, un nutrient ce le-a fost injectat sportivilor.

Doping cu EPO şi alte substanţe sunt puse pe seama medicului Sanders, la PDM, dar o altă echipă olandeză, Rabobank, a făcut de ruşine ciclismul prin procedee asemănătoare. De altfel, după 17 ani de implicare în acest sport, banca olandeză Rabobank s-a retras din ciclism la finele lui 2012. Cotidianul olandez De Volkskrant a scris că dopajul a fost tolerat la formaţia de ciclism Rabobank din 1996 până în 2007, an în care danezul Michael Rasmussen, liderul de atunci al echipei, a fost exclus din Turul Franţei. Jurnalul, care se bazează pe zeci de mărturii ale unor foşti ciclişti, medici şi alţi angajaţi ai Rabobank, a menţionat că în unele cazuri dopajul era chiar „organizat de staful medical”. Despre Turul Franţei din 2007 Rasmussen spune: „Toţi cicliştii Rabobank din acel Tur s-au dopat. Nu toată lumea lua aceleaşi produse, desigur, dar absolut toţi foloseau ce le dădea echipa”.

6. Corupţia generalizată din badminton

Europa nu a dat o importanţă prea mare cazurilor necurate din acest sport, însă în Asia ele au produs o vie emoţie şi revoltă. Cazul jucătorilor chinezi care au pierdut intenţionat la Jocurile Olimpice din 2012, de la Londra, nu reprezeintă decât partea vizibilă a icebergului, meciuri trucate existând din abundenţă la toate nivelurile. Lee Chong Wei este cel mai cunoscut nume de pe listă, el fiind finalist olimpic. Cu toate acestea a trişat şi a fost condamnat la opt luni de închisoare, cu suspendare.

7. Meciurile trucate din tenisul italian

Federaţia Italiană de Tenis a anunţat la începtul acestui an că jucătorii Daniele Bracciali şi Potito Starace au fost suspendaţi pentru 40 de zile. Cei doi sportivi au aranjat rezultatele unor meciuri pentru o reţea de pariuri ilegale, asta după ce în 2008 au fost suspendaţi pentru scurt timp deoarece au pariat pe meciurile altor sportivi. Mai mult, în presă au apărut transcrieri ale unor discuții purtate pe Skype, în care aceștia discutau cu șefi ai unor rețele de pariere despre cum să piardă un meci sau altul. În cadrul anchetei, a apărut și o convorbire în care Bracciali vorbește cum să piardă un meci cu Scoville Jenkins la Newport, în 2007, iar în altă discuție, patronul unei case de pariuri vorbește despre un aranjament cu Starace ca acesta să piardă finala de la Casablanca, în 2011, contra lui Pablo Andujar.

8. Volleygate

Ruben Acosta, fostul şef al Federaţiei Internaţionale de Volei, a deturnat sume importante de bani alocate pentru organizarea Campionatului Mondial de Volei masculin desfăşurat în 2002, în Argentina. Banii vărstaţi de CIO erau transferaţi în buzunarele lui Acosta, în registrele de cheltuieli găsindu-se şi o mulţime de alte anomalii. Se estimează că Acosta, de origine mexicană, ar fi sustras aproximativ 30 de milioane de dolari, într-o vreme în care Argentina trecea printr-o criză profundă, începută în 2001. Cu toate acestea, el a rămas bine mersi în funcţie, până în 2008. La noi a ajuns prea puţin din acest scandal, voleiul românesc la nivel de echipă reprezentativă fiind modeste reprezentat în plan internaţional în ultimele două-trei decenii.

9. Scandalul din NBA, din 2007

Fostul arbitru din NBA, Tim Donaghy, implicat într-un scandal de meciuri trucate, şi-a recunoscut în vara lui 2007 vinovăţia în faţa tribunalului. Donaghy a admis că a făcut parte dintr-un sistem de pariuri mafiot. El a recunoscut implicarea în trei meciuri pe care le-a arbitrat şi al căror rezultat l-a influenţat decisiv şi, conform procurorilor, fiecare predicţie corectă îi rotunjea veniturile cu 5.000 de dolari. Totuşi numărul meciurilor suspecte a fost mult mai mare, iar reţeaua mafiotă foarte sofisticată.

10. Afacerea Karabatic

Nikola Karabatic, vedeta handbalului francez, şi fratele său, Luka, au fost cercetaţi pentru escrocherie în 2012, în afacerea privind un presupus meci trucat din campionatul francez de handbal, jucat între Montpellier, formaţia la care evoluau, şi Cesson. De altfel, mai mulţi jucători ai echipei Montpellier au fost acuzaţi că ar fi participat la trucarea meciului cu Cesson din 12 mai 2012, pentru a obţine câştiguri din pariuri. Parctic, jucătorii erau bănuiţi că au pariat pe scorul de la pauza meciului. Claude Onesta, celebrul antrenor al naţionalei Franţei, care pregăteşte această naţională din 2001, a spus în timpul acestui scandal: „În ziua în care am înţeles că vor veni pariurile sportive, am înţeles că vom descoperi şi multă mizerie”.