În ceea ce priveste Consiliul Superior al Magistraturii si Inalta Curte de Casatie si Justitie, aceste institutii trebuie sa clarifice in fata opiniei publice, neechivoc si definitiv, ca judecatorii sunt singurii care infaptuiesc justitia, iar competentele judecatorilor nu sunt comune cu cele ale procurorilor.

Pe de alta parte, Parchetul General poate semna un angajament separat, impreuna cu directiile pe care le are in subordine – DNA si DIICOT –, prin care sa isi asume implementarea propriilor obiective si angajamente, inclusiv in ceea ce priveste lupta anticoruptie.

Alte Articole

Ministrul Justiţiei, Alina Gorghiu, comentează declaraţiile ...

Prețul exorbitant cerut în restaurante pentru o sticlă de ...

Semnarea unui “angajament comun” judecatori-procurori a condus la amestecarea in ochii opiniei publice a celor doua functii, cea de acuzare, pe de-o parte, si cea de judecata, pe de alta parte, cu consecinte directe asupra aparentei de independenta a justitiei si implicit a increderii cetatenilor in aceasta.

Instantele si parchetele au roluri constitutionale clar definite si diferite, ce nu pot fi amestecate.

In timp ce justitia “se infaptuieste in numele legii”, “este unica, impartiala si egala pentru toti” si este realizata prin ICCJ si celelalte instante judecatoresti, rolul constitutional al Ministerului Public este de a “reprezenta interesele generale ale societatii” si de a apara “ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor”.

Diferenta constitutionala dintre judecatori si procurori reiese si din statutul constitutional al acestora. In timp ce “judecatorii sunt independenti si se supun numai legii”, procurorii “isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei”.

Asadar, afirmatia CSM, din comunicatul din data de 21 august 2017, ca agrearea de catre CSM si ICCJ a semnarii unei astfel de declaratii comune cu Parchetul General s-a facut in fata ministrului justitiei din 2016 conduce la ideea ca judecatorii s-ar afla sub autoritatea ministrului justitiei, ceea ce este contrar statutului constitutional al acestora.

UNJR se alatura, astfel, Asociatiei Magistratilor din Romania si condamna modul in care, fara consultarea judecatorilor, Consiliul Superior al Magistraturii isi exprima in mod “ferm”, alaturi de Parchetul General, “angajamentul sistemului judiciar roman de continuare si intensificare a eforturilor de lupta impotriva coruptiei prin toate mijloacele legale”.

Semnarea de catre CSM si ICCJ a unui angajament de “lupta” in comun cu reprezentantii Ministerului Public da o lovitura grea independentei justitiei, prin afectarea aparentei de impartialitate a judecatorilor chemati sa judece inclusiv dosare de coruptie.

In urma acestei declaratii comune, orice persoana acuzata de coruptie de catre procurori isi poate pierde increderea ca ii sunt asigurate garantiile unui proces echitabil, cata vreme CSM – “garantul independentei justitiei” – si ICCJ – care infaptuieste justitia – sunt angajate intr-o lupta de aceeasi parte cu acuzarea.

Acest angajament a fost perceput deja in spatiul public ca un parteneriat al instantelor cu parchetele, fapt ce incalca grav una dintre garantiile unui proces echitabil ce reiese implicit din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, potrivit careia: “Justitia nu trebuie doar infaptuita, ci trebuie sa si apara ca atare – justice must not only be done but seen to be done“.

Rolul judecatorilor este sa judece in mod impartial, “fara ura si partinire”, indiferent care este obiectul dosarului aflat in fata lor, indiferent de calitatea partilor si acuzatiile ce li se aduc de catre procurori.

Singurul angajament al unui judecator este acela asumat la nivel individual prin juramantul depus la intrarea in functie, respectiv acela sa respecte Constitutia si legile tarii, sa apere drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei, sa isi indeplineasca atributiile cu onoare, constiinta si fara partinire.

UNJR reaminteste membrilor Consiliului Superior ai Magistraturii ca, potrivit legii, raspund în fata judecatorilor si procurorilor pentru activitatea desfasurata in exercitarea mandatului si de aceea, cu atat mai mult, cand vorbesc sau angajeaza institutia in numele intregului sistem judiciar, trebuie sa o faca dupa consultare cu cei care i-au ales si in limitele mandatului pe care l-au primit si pe care legea il permite.

Mai mult, UNJR constata ca aceasta declaratie semnata de catre CSM vine in contradictie cu pozitia majoritatii instantelor judecatoresti care, in proportie de 80 la suta, prin votul dat in Adunarile Generale din octombrie 2016, si-au asumat Memorandumul privind Justitia, prin care au solicitat respectarea independentei sistemului judiciar, mentionandu-se in mod explicit ca:

“Justitia trebuie sa aiba ca si preocupare esentiala protectia, promovarea si garantarea tuturor drepturilor si libertatilor cetatenesti.

Respectarea independentei instantelor, a principiului separarii puterilor in stat, a fortei obligatorii a hotararilor definitive ale instantei, precum si a egalitatii de arme dintre acuzare si aparare.

In exercitiul functiilor lor, judecatorii si procurorii trebuie sa fie si sa apara independenti unii de ceilalti, conform rolului ce revine fiecaruia.”

In acelasi spirit, al asigurarii independentei functiei de judecator fata de cea de procuror, presedintii tribunalelor si ai curtilor de apel si-au asumat Rezolutia de la Constanta, din data de 29 mai 2017, prin care au solicitat “consolidarea statutului judecatorilor prin separarea imediata a atributiilor Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la cariera judecatorilor si procurorilor, intrucat recunoasterea acestei garantii ar conduce la o consolidare a independentei judecatorilor, singurii care infaptuiesc justitia”.

UNJR sustine pe deplin aceste cerinte si constata ca, in loc sa faca demersuri pentru indeplinirea lor, CSM actioneaza in contra spiritului acestui demers legitim de garantare a independentei justitiei si de consolidare a increderii cetatenilor in sistemul judiciar, in functionarea si eficienta lui.

Combaterea coruptiei este un deziderat pe deplin legitim si necesar, in numele caruia, insa, nu se pot incalca principii ale democratiei si statului de drept, deoarece atunci devine insasi aceasta lupta o forma de coruptie si de corupere a statului.

Tocmai in vederea garantarii unei autentice lupte impotriva coruptiei, judecatorii si procurorii trebuie sa isi indeplineasca strict atributiile distincte ce le revin intr-un proces penal, cu respectarea procedurilor legale si a drepturilor si libertatilor cetatenesti.

Solicitam in consecinta CSM si ICCJ denuntarea de indata a acelei declaratii comune cu Parchetul General si punerea in discutie separat a unei eventuale declaratii care sa fie conforma competentelor ce revin fiecareia dintre cele trei autoritati.