25 de ani a trăit aşa cum a vrut soţul ei. Apoi a venit şocul. Merită să citească fiecare femeie!

Asta i-a spus un bărbat soției sale cu care a trăit 25 de ani. Când au mers împreună într-o excursie dificilă și ea ducea un rucsac greu în spate. Soția făcea totul așa cum îi plăcea lui. Asculta criticile. Se străduia. Iar el s-a supărat că ea merge încet cu rucsacul. Și i-a spus: ”Ești prea bătrână.”

Ce să faci cu o astfel de critică? Nu e despre greutate și coafură. Nu este nici filmul nou despre conștiința cosmică pe care îl poți vedea. Cincizeci și cinci de ani nu-i poți ascunde. Și devine greu să cari un rucsac și să mergi prin tufăriș, cântând cântece … Timp de un sfert de secol ea a făcut totul așa cum dorea el – pentru a-și păstra căsătoria. Pentru a fi iubită. Pentru ca în familie să existe înțelegere. Iar el cu pași mari și rapizi a mers înainte. Iar ea s-a așezat pe rucsac și a început să plângă – era foarte obosită.

Fără niciun pic de optimism. Pentru că nu a trăit așa cum și-a dorit. Ea voia altceva: seri liniștite la mare, să coacă plăcinte, uneori să meargă la cinema, să poarte părul lung, să stea pe canapea cu o carte în mână, să meargă la teatru într-o rochie frumoasă… 

Nu și-a trăit viața așa cum a vrut. A făcut totul așa cum îi plăcea soțului ei. Nu voia să-l piardă! Iar el i-a spus că e bătrână și a abandonat-o în pădure.

Ea a ajuns la tren; a aruncat în pădure rucsacul greu. Bine că avea ceva bani pentru bilet. Mergea și se uita prin geamul întunecat la pădurea sumbră, din care a reușit să iasă în mod miraculos…

Ea s-a salvat. Dar cineva nu. Și până acum slăbește, își tunde părul, nu se odihnește așa cum și-ar dori, nu mănâncă ceea ce și-ar dori; dar așa cum vrea altcineva. Și în zadar fac asta. Pentru că oricum poți fi abandonată în pădure; pentru că suntem prea bătrâne și ducem rucsacul prea încet…