Curtea Constituţională a României a declarat NECONSTITUŢIONAL un articol din Codul de Procedură Penală

Potrivit unui comunicat al CCR, judecătorii constituţionali au luat în dezbatere, joi, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 428 alin. (1) din Codul de procedură penală în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.18/2016, care au următorul conţinut: „Contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art.426 poate fi introdusă în 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoştinţă de hotărârea a cărei anulare se cere”.

În urma deliberării, Curtea Constituţională a admis cu unanimitate de voturi excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 428 alin. (1) cu referire la art. 426 lit.i) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, potrivit unui comunicat al CCR.

CCR a reţinut că opţiunea legiuitorului, de a reglementa un termen pentru introducerea contestaţiei în anulare când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă (art. 426 lit.i din Codul de procedură penală) nu apare ca fiind rezonabilă din perspectiva relaţiei existente între interesul general şi cel individual.

„Condiţionarea introducerii căii de atac extraordinare a contestaţiei în anulare, pentru motivul reglementat în art. 426 lit. i) din Codul de procedură penală, de respectarea termenului de 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoştinţă de hotărârea a cărei anulare se cere, impune în sarcina individului o condiţie excesivă pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare„, mai spune CCR.

Judecătorii afirmă că, în aceste condiţii, având în vedere că, în materie, contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. i) din Codul de procedură penală este un remediu procesual prin care partea interesată poate obţine restabilirea legalităţii încălcate prin nesocotirea principiului „ne bis in idem”, reglementarea unui termen în interiorul căruia persoana împotriva căreia se face executarea poate introduce contestaţia în anulare aduce atingere dispoziţiilor constituţionale privind liberul acces la justiţie.

Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanţei care a sesizat Curtea Constituţională, şi anume Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.