Noi revolte în Hong-Kong. Poliţia intervine cu gaze lacrimonege şi mingi de cauciuc

Fosta colonie britanică se confruntă de la începutul lui iunie cu cea mai gravă criză politică de la retrocedarea sa către China în 1997, prin manifestaţii şi acţiuni aproape zilnice. De această dată vârful de sud al Peninsulei Kowloon, la spectaculosul golf Hong Kong, a fost teatrul unor confruntări între forţele de ordine şi manifestanţi, inclusiv pe străzi care dau către emblematicul Hotel Peninsula, în cartierul Tsim Sha Tsui.

Mulţi manfestanţi purtau măşti, în pofida interzicerii decretate de Executivul regiunii semiautonome. Însă puţini purtau însemnele clasice ale activiştilor radicali – căşti de şantier şi măşti de gaze. Tensiunea era palpabilă încă de duminică după-amiaza, când poliţia s-a desfăşurat în număr foarte mare pe străzi în apropierea mării, unde urma să înceapă o manifestaţie neautorizată de Guvernul local.

Poliţiştii percheziţionau oamenii, antrenând scene de confruntare, pe măsură ce mulţimea îşi exprima nemulţumirea, unii catalogând forţele de ordine drept ”triade” – mafia chineză tradiţională. Gaze lacrimogene şi mingi de cauciuc au fost trase în trei locuri, iar ciocniri au obligat mulţimea să se disperseze.

Într-un ”spectacol” de-acum obişnuit la Hong Kong, manifestanţii au ridicat baricade improvizate pentru a bloca circulaţia pe anumite artere. Ei au imprivizat baricade metalice, pentru a bloca accesul pe „bulevardul starurilor”, promenada de la mare, un tribut adus cinematografiei din Hong Kong.

Executivul local, care nu a oferit vreo ieşire din această criză, şi-a lăsat poliţia să răspundă manifestanţilor, antrenând confruntări tot mai frecvente cu radicali care nu ezită să facă uz de cocteiluri Molotov, să vandalizeze magazine care susţin Beijingul sau să agreseze oameni care nu sunt de acord cu ei. Însă reprezentanţi ai mişcării în favoarea democraţiei au fost, de asemenea, ţinta unor atacuri ale unor necunoscuţi, ceea ce a subminat reputaţia stabilităţii şi securităţii fostei colonii britanice.

În ultimele zile, manifestaţiile nu au fost la fel de masive ca la începutul lunii. Mişcarea a luat forma unor acţiuni spontane, care rămân aproape zilnice.