Sindicat: Planul de AMENZI încă există în Poliţia Română
Agenții de poliție din stradă în loc să fie sprijiniți și coordonați de șefi pentru ca eficiența lor să fie și mai mare, apar de pe o zi pe alta, tot felul de șefi care vor să se remarce. Însă nu este vorba despre o dorință de remarcare ce ține de expertiză profesională, ci este vorba despre „căprărie”, „aroganță” și bineînțeles „impunere” din partea acestora, scrie sindicateuropol.ro
Acest tipar de comportament nu este inventat de noi ci este sesizat de către membrii noștri de sindicat aproape zilnic, spunându-ne că șefii lor mai rău îi încurcă decât să îi ajute. Într-un fel este de înțeles că acești șefi își doresc să iasă în evidență, pentru că trebuie cumva să își justifice salariul de 5000-6000 lei și atunci primul instrument la îndemână este acela de a-și da cu părerea în privința muncii altora.
Citeşte şi Dosar penal pentru purtare abuzivă în urma incidentului dintre Cristian Boureanu şi poliţişti
Un caz concret că mentalitățile comuniste nu au dispărut, deși avem de-a face cu un șef tânăr, este cazul agenților de poliție din cadrul Poliției Municipiului Piatra Neamț, atât de la ordine publică cât și de la rutieră. Rapoartele de activitate ale acestora, sunt „evaluate” de către un frustrat subcomisar, care în birou fiind, în poziția șezând, își dă cu părerea și stabilește că agenții de poliție au fost la prea puține apeluri 112, au legitimat prea puține persoane și au dat mult prea puține amenzi. Concluzia acestuia este că…agenții de poliție nu își justifică activitatea!
Pentru a înțelege mai bine ce inepții a stabilit acesta în documentul emanat, care din punctul nostru de vedere are valoare de hârtie igienică, facem următoarele precizări:
– conform prevederilor legale, activitatea polițiștilor este evaluată o dată pe an. Ca și comparație, activitatea magistraților este evaluată o dată la 3 ani. Și asta deoarece nu pot fi relevante rezultatele unui polițist după un serviciu de 8 ore;
– la apelurile 112 se intervine într-o medie de 10 minute, adică într-un timp foarte scurt, iar faptul că cetățenii din Piatra Neamț nu au sunat decât de 3 ori la serviciul de urgență 112, nu poate fi imputat polițiștilor. Mai rămâne ca polițiștii să își roage prietenii sau rudele să sune la 112 pe timpul serviciului lor pentru ca pe viitor să nu mai fie mustrați de superiorul lor. Iar ca și comparație, nici pompierii nu sunt certați de superiori dacă în schimbul de lucru nu au fost anunțate prin serviciul 112 incendii;
– categoriile de persoane care fac obiectul legitimării sunt expres prevăzute de procedurile interne iar dacă un polițist face exces de zel și legitimează aiurea persoane, este afectat sistemul de raportare SNRI de unde colegii din cadrul structurilor poliției judiciare își formează cercul de suspecți în cazul unor infracțiuni. Cu alte cuvinte, legitimarea persoanelor trebuie să aibă la bază una din condițiile prevăzute de procedură;
– contravențiile sunt aplicate doar în contextul în care polițistul constată prin propriile simțuri sau prin mijloace tehnice certificate și omologate încălcarea unor prevederi legale. Astfel, este absurd ca acest șef să aprecieze că polițiștii au aplicat prea puține amenzi și chiar apreciem că este vorba despre o instigare la comiterea infracțiunii de „abuz în serviciu” din partea subcomisarului. Dacă un polițist a constat 2 sau 3 contravenții, este ilegal să îl determini sau să îl obligi să aplice amenzi „din burtă”.
Ce nu spune însă acest șef, este că în intervalul schimbului de lucru în care acești polițiști și-au exercitat atribuțiile de serviciu, nu au fost înregistrate fapte de natură penală și nici accidente rutiere. Acest lucru dovedește că polițiștii și-au făcut simțită prezența în teren. Și să nu uităm că principala atribuție a polițiștilor este reprezentată de PREVENIRE!
Așadar, acest document reprezintă dovada vie că azi, în Poliția Română, există un „plan de amenzi”. Mai rău este că acest comportament este tolerat de către inspectorul șef al IPJ Neamț, cms. șef Costel Paul Tablan, dar implicit și de conducerea IGPR care „se face că plouă” când vine vorba despre astfel de cazuri.