Ortodoxe 
Sf. Cuv. Teodora din Tesalonic, Sf. Cuv. Isaachie, Dalmat și Faust; Sf. Mironosiță Salomeea; 

Greco-catolice 
Sf. Isachie; Sf. Dalmat; Sf. Faust

Alte Articole

Carmen Harra a făcut totul public despre Florin Piersic: „Nu ...

Guvernul dă până la 12.000 de lei. Cine sunt români se încadrează ...

Lovitură devastatoare pentru proprietarii de apartamente care ...

Romano-catolice 
Sf. Martin, pustnic

Sfinții Cuvioșii Isaachie, Dalmat și Faust sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 3 august. 
Cuviosul Isaachie este pomenit și în ziua de 30 mai. A trăit în timpul împăratului Valens (368-378), într-o perioadă în care erezia ariană (ce nega dumnezeirea Fiului, lovind astfel încă din primele secole ale creștinismului la temelia Bisericii) era foarte răspândită, însuși împăratul fiind eretic.

Sfântul Cuvios Isaachie este cel care a mers în fața împăratului arian, Valens, rugându-l să lase ortodocșilor libertatea cultului lor.

Pe când Valens pregătea campania militară împotriva goților de la Dunăre, Sfântul Isaache a ieșit în fața împăratului de patru ori îndemnându-l să redeschidă bisericile ortodoxe, amenințându-l că va pieri în război de nu se va îndrepta. Împăratul l-a dat în seama unor slujbași, care să-l țină captiv până se va întoarce din război. Dar Sfântul Isaachie i-a profețit că o să fie înfrânt, va fugi și va fi prins, iar sfârșitul său o să fie prin foc. 
Profeția s-a împlinit întocmai, în anul 378 romani au fost învinși de goți, Valens a încercat să scape prin fugă, s-a ascuns într-o șură de paie căreia goții i-au dat foc.

Sfântul Cuvios Isaachie a fost eliberat în urma morții împăratului arian Valens și după multe osteneli a trecut la odihna veșnică. 
Cuviosul Dalmat a fost soldat în armata lui Teodosie (379-395) și părăsindu-și slujba și averile a intrat în mănăstirea lui Isaachie, împreună cu fiul său Faust. Ajuns la bătrânețe, Cuviosului Isachie l-a lăsat pe Dalmat egumen în locul său.

Noul egumen a fost un mare apărător al dogmei ortodoxe. A participat la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes (431), care a condamnat erezia nestoriană ce susținea existența a două firi distincte ale Mântuitorului, divină și umană, și contesta titulatura de Născătoare de Dumnezeu a Maicii Domnului. A fost apreciat de împăratul Teodosie și de înalții ierarhi participanți la Sinod.