MATERIAL REALIZAT ÎN CADRUL „BUCUREȘTI – CENTENAR” – PROGRAM CULTURAL DERULAT DE PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PRIN ADMINISTRAȚIA MONUMENTELOR ȘI PATRIMONIULUI TURISTIC.

Biserica Batiştei. Scrie în piatră că, în 1763, Manciu, vătaf de măcelari, dimpreună cu alţi mahalagii, a înlocuit construcţia din lemn cu actuala clădire din zid. După vreo altă sută de ani, incendii şi cutremure, reparaţiile au fost făcute fără prea multă minte. Preotul nota: …”fiindcă nu le mai plăcea chipul sfinţilor cu uitătură aspră la prostia omenească şi supţi de ajunare ca să fie pildă îmbuibaţilor, au pus un nemeşter zugrav şi a croit chipuri de sfinţi mucenici şi muceniţe cu haine căzute în falduri”... Abia în 1940 a putut fi spălată şi recuperată pictura originală… Cu multe modificări, lăcaşul a rămas, totuşi, unul dintre cele mai frumoase. Numele   i-ar veni ba de la “batişte” (o baltă din care se adăpau vitele), ba de la italianul Batiste Vevelli, sfetnic al lui Vodă Radu Mihnea. Elementele decorative orientale îi conferă o notă exotică, cu ornamentaţie abundentă. Medalioanele pătrate sunt un exemplu rar în arhitectura bisericească. Singurul martor trăitor încă al agitatei istorii a frumosei biserici este un dud de peste 300 de ani, aflat în curte…