„Obligaţia care este prevăzută în lege se referă numai la nişte declaraţii instituite în sarcina entităţii raportoare. Printre aceste entităţi raportoare care sunt reglementate de lege sunt şi operatorii din cadrul sistemelor de transfer rapid de bani. Cetăţenilor nu le incubă nicio obligaţie în plus. Există deja din 2015 un regulament al Uniunii Europene care a reglementat tot acest transfer de fonduri în care intră şi remiterile de bani în interiorul şi exteriorul unui stat membru. În această reglementare se menţionează obligaţia operatorului de a face această indentificare a clientului, care nu înseamnă altceva decât prezentarea datelor de stare civilă ale celui care vrea să trimită şi menţionarea datelor de stare civilă ale beneficiarului. (…) În proiectul de lege, această raportare de peste 2.000 de euro se găseşte la capitolul de raporturi care ridică suspiciuni”, a explicat Staicu.

Acesta a subliniat că la oficiu ajung raportările unor tranzacţii complexe, sume neobişnuit de mari, care depăşesc comportamentul obişnuit al clientului respectiv. Toate instituţiile care se circumscriu acestui cadru şi care fac obiectul legii, cum sunt aceste entităţi raportoare, trebuie să se supună acestui cadru legislativ. În prezent este un singur tip de raport care este utilizat de toate entităţile, fie că sunt bănci, fie că sunt operatori de transfer rapid.

Alte Articole

Cât costă să petreci 1 Mai în complexul Andreei Esca! Vilele ...

Cât va fi salariul mediu la Complexul Energetic Oltenia. Sindicaliştii ...

Harta salariilor în România. În ce oraşe câştigă cei mai ...

ONPCSB verifică transferurile doar în cazul în care apar suspiciuni, lucruri deosebite, informaţii de cazier sau dacă cel care transferă banii este cercetat în anumite cauze. În restul cazurilor, se analizează cine trimite şi destinatarul şi, dacă e vorba de „mama, tata, copii”, se consideră un comportament obişnuit şi se închide cazul. Staicu a precizat că nicăieri nu spune că persoana care trimite banii trebuie să justifice sumele.

Potrivit lui Daniel Staicu, în 2017, ONPCSB a primit peste 12.000 de rapoarte privind tranzacţiile de la toate instituţiile raportoare din ţară, din care circa 4.000 venite de la operatorii de transfer rapid de bani. Dintre acestea, 42 au fost folosite pentru informarea organelor de urmărire penală, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

„Ne referim strict la suspiciunile de spălare a banilor. Alte 200 au fost folosite pentru informarea pentru alt tip de infracţiuni, de la suspiciuni de trafic de droguri, trafic de persoane, fraude pe Internet, cybercrime…”, a spus Daniel Staicu.

Potrivit acestuia, oficiul nu are acces la dosarele pe care le au pe rol anumite structuri, ci doar la evidenţa persoanelor şi la cazierul judiciar şi, de asemenea, colaborează cu Registrul comerţului, pentru date despre companii.

Directiva europeană ale cărei prevederi sunt transpuse în lege prevede ca, din 2019, toate registrele de la nivel naţional în ceea ce priveşte combaterea spălării banilor şi finanţarea terorismului să fie interconectate, inclusiv „registrul beneficiarilor reali” care urmează să fie creat.

Adoptarea acestui proiect de lege, care are o întârziere de circa un an, este foarte importantă pentru statul român din perspectiva sancţiunilor pe care România le riscă la Curtea Europeană de Justiţie.

„Suntem în procedura avizului motivat începând cu luna decembrie 2017, ceea ce înseamnă că, odată sesizată Curtea, Comisia nu se mai poate desista, ceea ce se traduce prin sancţiuni sigure, în cuantum de cel puţin 1,8 milioane euro, sancţiune aplicată o dată, şi penalităţi, daune combinatorii, între 2.289 euro şi 137.340 euro pe zi de întârziere”, a explicat Radu Canţăr, agent guvernamental pentru Curtea de Justiţie a UE.

România trebuie să transpună în legislaţia internă Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la data de 5 iunie 2015.

Aceasta este a patra directivă care abordează ameninţarea reprezentată de spălarea banilor, iar abordarea pe bază de risc are ca punct de plecare necesitatea ca statele membre şi Uniunea Europeană să identifice, să înţeleagă şi să atenueze riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului cu care se confruntă.

Conform Notei de fundamentare care însoţeşte proiectul de Lege, un element de noutate absolută este dat de înfiinţarea registrelor beneficiarilor reali ai persoanelor juridice.

„Decizia de înfiinţare a acestora a fost luată la nivel european ca răspuns la atacurile ‘Panama Papers’ şi la atacurile teroriste survenite în capitalele statelor membre. Conform proiectului de act normativ, beneficiarii reali (persoanele fizice ce controlează persoane juridice) definiţi potrivit legii sunt înregistraţi în Registre (Registrul Comerţului, Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor) ce pot fi utilizate de autorităţile statului, dar şi de entităţile obligate atunci când aplică măsuri de identificare a clientelei. La nivel european este preconizat ca, la nivelul anului 2019, aceste registre naţionale să fie interconectate, permiţând astfel o transparenţă îmbunătăţită a circuitelor financiare, atât naţional, dar şi transnaţional”, se menţionează în document.

Potrivit acestuia, Directiva europeană introduce noi concepte şi dispoziţii mai clare şi mai detaliate referitoare la: extinderea domeniului de aplicare; definirea unor termeni noi, precum „organism de autoreglementare”, „relaţie de corespondenţă”, „conducere de rang superior”; introducerea obligaţiei pentru statele membre UE de a realiza o evaluare naţională a riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, inclusiv prin desemnarea unor autorităţi sau prin instituirea unui mecanism pentru a coordona răspunsul naţional la riscurile menţionate; introducerea obligaţiei pentru statele membre UE de a menţine statistici complete pentru eficacitatea sistemelor lor de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, pe care le transmit Comisiei; informaţii privind beneficiarul real; crearea unui registru al beneficiarilor reali şi reglementarea accesului entităţilor raportoare la acesta; justificarea interesului legitim de accesare a registrului beneficiarilor; înăsprirea sancţiunilor administrative; unităţile de informaţii financiare – extinderea şi consolidarea cooperării; autorităţile europene de supraveghere – competenţe noi, înlocuirea Raportului pentru tranzacţii suspecte cu Raportul pentru activitate suspectă.