MI5 a ignorat avertismente despre un spion sovietic în anii ’30 pentru că veneau de la o agentă sub acoperire

Maund a fost una dintre primele femei din spionajul britanic, iar identitatea ei a fost dezvăluită într-o nouă carte. Aceasta venea dintr-o familie conservatoare şi a lucrat aproape neobservată drept dactilografă, în timp ce trimitea secrete sub numele de cod M/2. De asemenea, ea avea doar 37 de ani atunci când a trimis prima notă de informare către MI5.

Era 1932, iar cel care a recrutat-o era Maxwell Knight, primul şef al agenţiei de spionaj şi inventatorul unor multiple tehnici utilizate în MI5.

Knight a fost primul care a susţinut recrutarea de spioane, în ciuda instrucţiunilor primite de la superiorii săi ierarhici, susţinând că femeile pot fi extrem de eficiente în spionaj. Principalul său argument era că o secretară poate să vadă absolut orice se întâmplă, în timp ce ceilalţi o consideră o piesă de mobilă.

”De multe ori se spune că femeile sunt mai puţin discrete decât bărbaţii. Că ele se lasă conduse de inimă, nu de creier; că se bazează mai degrabă pe intuiţie decât pe raţiune; iar relaţiile intime ar putea să joace un rol tulburător şi periculos în munca lor. Însp, în istoria spionajului şi a contraspionajului, un procent ridicat al celor mai mari lovituri au fost aduse de femei”, scria Knight.

Şeful MI5 este subiectul unei noi cărţi biografice, numită ”M în Marea Britanie şi agentul M în Statele Unite”. Autorul Henry Hemming a săpat prin arhive pentru a găsi indicii despre identitatea agentei M/2.

Maund şi-a pierdut mama când avea doar patru ani şi-a rămas devotată tatălui pentru resstul vieţii sale, care era un militar. Atunci când Knight a întâlnit-o pe Maund, aceasta era o fată bătrână şi fără nicio realizare. Dar aceste calităţi, precum şi loialitatea ei de necontestat faţă de rege şi ţară, au recomandat-o pentru MI5.

”Sovieticii tind să recruteze postaşi. Acest lucru le dă avantajul de a ajunge mai uşor în poziţii din care au acces la secrete, dar în acelaşi timp nu beneficiau niciodată de încrederea Moscovei. Abordarea lui Knight a constat în recrutarea unor oameni de dreapta care să pătrundă în organizaţii de stânga. De asta putea să aibă atâta încredere în ei”, argumentează Hemming.

Maund a primit instrucţiuni pentru a participa la întâlniri comuniste şi a manifesta un comportament impertinent. Partidul Comunist era deschis voluntarilor care avea aptitudini practice, precum dactilografa Maund. 

Însă, aceasta nu a reuşit să ajungă prea departe în anii ’30, deşi Knight a continuat să aibă încredere şi a încurajat-o cu răbdarea sa pe spioana MI5.

După şase ani de muncă sub acoperire, spioana a fost întrebată dacă vrea să lucreze în sediul Partidului Comunist.

Maund a reuşit apoi să trimită note informative despre vânătoare de cârtiţe din rândurile comuniştilor după ce Knight a reuşit să dezvăluie o reţea de spioni sovietici – o altă operaţiune care s-a bazat pe o spioană ce lucra drept secretară pentru Partidul Comunist.

De asemenea, aceasta a reuşit să identifice alte posibile ţinte pentru investigaţie, inclusiv o altă femeie identificată drept Melita Norwood.

”Este o persoană destul de activă în sindicatul ei, dar activităţile sale din partid sunt înconjurate de un anumit mister. Are un soţ, despre care nu se ştie aproape nimic, doar că arată oarecum ca Charlie Chaplin”, a scris Maund.

Crucial, Maund l-a informat pe şeful ei că Norwood le-a spus tovarăşilor că ”nu va putea să efectueze nicio activitate publică pentru partid”. Era vorba de un detaliu important că Norwood este implicată în activităţi secrete, iar numele ei apărea deja în jurnalul unui spion sovietic capturat în Marea Britanie.

Maund credea că aceasta este pregătită pentru ”activităţi subterane”.

Însă, Norwood fusese recrutată ca spion sovietic în urmă cu doar un an şi activa sub numele de cod Jola. Knight a trimis avertismentul de la Maund către superiorul său ierarhic, Jasper Harker. Acesta din urmă a ignorat informaţiile pentru că nu credea că femeile pot activa în spionaj. În 1940, acesta a dat-o afară pe singura ofiţeră din agenţie, catalogând-o drept incompetentă.

Pentru Harker, Norwood nu era destul de bună pentru a fi anchetată. Din păcate pentru agenţie, aceasta lucra drept secretară pentru Asociaţia de Cercetare pentru Metale Neferoase din Marea Britanie, care a fost implicată în al doilea război mondial în dezvoltarea proiectului nuclear al Londrei.

Norwood a putut să trimită informaţii cruciale despre documentele care ajungea pe biroul ei.

Maund s-a retras în anii ’40 pentru a avea grijă de tatăl ei şi a murit în 1966. Nimeni nu ştia de modul în care şi-a slujit ţara şi regele. Însă, Norwood şi-a continuat activităţile de spionaj pentru decenii, iar în 1958 a fost decorată de către KGB.

Norwood a fost identificată abia în 1992, atunci când un agent al KGB a dezertat, dar punerea ei sub acuzare nu mai era de interes pentru Marea Britanie.

”Mă tem că am fost o fată destul de obraznică”, a declarat Norwood.

Aceasta a murit în 2005, la vârsta de 93 de ani.