Sunt căsătorită de zece ani. Eu am avut 25 de ani când am făcut acest pas, el 30. Avem un copil, un băieţel de patru ani. La scurt timp după ce a împlinit 40 de ani, am descoperit că are o amantă.

În primul moment m-am înfuriat. Am vrut să iau copilul şi să plec, apoi, am vrut să-i spun că ştiu despre relaţia lui, dar m-am abţinut.

Alte Articole

Cântăreață scuipată, înjurată și dată afară de la filmările ...

Naomy a murit la vârsta de 47 de ani. Cântăreața transgender ...

Era atât de dureros să-l văd cum se ascunde ca să dea mesaje, cum întârzie seara acasă sau cum inventează motive ca să plece la sfârşitul săptămânii. Dar, am găsit puerea să tac, să mă fac că nu observ. I-am cerut părerea prietenei mele cele mai bune, dar nu m-a mulţumit răspunsul ei. M-a sfătuit să am răbdare că-i va trece. Şi de jumătate de an tot am răbdare. Am citit despre crizele bărbaţilor, despre nevoia lor de a evada din căsnicie, dar n-am reuşit să ajung la o concluzie.

Ne înţelegem extraordinar. El e un om bun, un părinte iubitor. Nu m-a dezamăgit niciodată nici ca partener, nici ca prieten. Mi-am dat seama că, deşi auzim atât de des de astfel de situaţii, până nu ni se întâmplă şi nouă, trăim cu senzaţia că suntem protejaţi. Acum, după ce m-am tot frământat, am realizat că nu există o rezolvare ideală. Orice decizie aş lua, voi pierde, deşi n-am nicio vină. Dacă discut cu el, există şanse să ne certăm şi să plece, dacă nu discut, va trebui să trăiesc cu o povară pe care nu pot s-o duc.

Cea mai tare fază e că indiferent cu cine vorbesc, fiecare reacţionează conform cu personalitatea lui, şi e normal să fie aşa, dar asta nu mă ajută.

Până când o să descopăr răspunsul înţelept la dilema mea, o să încerc să nu fac scandal, dar o să mă mut în camera copilului. Măcar să nu-l deranjez când dă sms-uri. E grea viaţa unui bărbat la 40 de ani!