„Guvernul României nu îndeplineşte în totalitate standardele minime în vederea eliminării traficului de fiinţe umane; totuşi, guvernul depune eforturi semnificative în acest sens. Autorităţile au demonstrat eforturi sporite comparativ cu perioada anterioară de raportare; drept urmare, România a rămas la Nivelul 2. Autorităţile au demonstrat eforturi sporite prin utilizarea în creştere de către procurori a legii împotriva traficului de persoane, inclusiv prin participarea în echipe comune de anchetatori cu omologii europeni, punerea în aplicare de noi campanii de prevenţie şi elaborarea unui proiect de plan naţional de acţiune. Cu toate acestea, autorităţile nu au îndeplinit standardele minime în mai multe domenii cheie. Lipsa oferirii de fonduri suficiente ONG-urilor pentru servicii de asistenţă şi protecţie a continuat să fie o problemă, lăsând majoritatea victimelor neprotejate, în pericol de a suferi o nouă traumă sau fără servicii şi vulnerabile la noi acte de trafic de persoane. Procedurile birocratice au continua să blocheze accesul victimelor la îngrijire medicală. Autorităţile au anchetat mai puţine cazuri de trafic de persoane, instanţele au condamnat un număr semnificativ mai mic de traficanţi, iar autorităţile au identificat un număr mai mic de victime. În continuare, judecătorii nu au beneficiat de pregătire specializată pentru cazurile de trafic de persoane şi lucrul cu victimele, ceea ce a avut efecte negative asupra protecţiei martorilor, returnării victimelor şi condamnării traficanţilor”, potrivit unui raport al Departamentului de Stat al SUA.

RECOMANDĂRI PENTRU ROMÂNIA

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Ultima dorință a lui Celine Dion. Artista suferindă încă ...

Pas uriaș pentru medicina globală! A avut loc al doilea transplant ...

Sporirea semnificativă a eforturilor de anchetare, punere sub urmărire penală şi condamnare a traficanţilor, inclusiv a funcţionarilor publici complici la acte de trafic de persoane şi obţinerea de sentinţe suficient de severe şi corespunzătoare gravităţii infracţiunii comise; identificarea preventivă a potenţialelor victime, în special din rândul populaţiei vulnerabile precum migranţi şi solicitanţi de azil, copii din centrele de plasament, copii implicaţi în activităţi de cerşetorie şi persoane implicate în activităţi de prostituţie, printr-o mai bună pregătire a poliţiştilor şi a inspectorilor muncii pentru a recunoaşte indiciile explotării; oferirea de sprijin financiar ONG-urilor pentru servicii pentru victime şi crearea unui mecanism formal de administrare a fondurilor; modificarea legislaţiei pentru a permite autorităţilor să sancţioneze agenţiile de recrutare pentru infracţiuni legate de traficul de persoane; creşterea calităţii consilierii psihologice şi îmbunătăţirea accesului victimelor la asistenţă medicală; nepublicarea numelor tuturor victimelor care depun mărturie la procese pentru protejarea martorilor de represalii şi stigmatizare şi pentru a încuraja mai multe victime să se implice în urmărirea în justiţie; extinderea eforturilor de pregătire a funcţionarilor implicaţi în procedurile judiciare, în special a judecătorilor, în vederea sensibilizării în privinţa traficului de persoane, a unei mai bune înţelegeri a tuturor formelor de trafic şi a aplicării legislaţiei împotriva traficului de persoane; creşterea semnificativă a pregătirii poliţiei pentru a lucrul cu victimele, strângerea de dovezi ale traficului de persoane şi înţelegerea constrângerii psihologice; creşterea numărului de anchetatori financiari specializaţi în cazuri de trafic de persoane; finalizarea, adoptarea şi aplicarea planului naţional de acţiune 2018-2022; revizuirea mecanismului de retrocedare pentru a include taxe o scădere la minimum a taxelor judiciare şi o creştere a eforturilor de asigurare de compensaţii pentru victime.

URMĂRIREA PENALĂ

Autorităţile au diminuat per total eforturile de aplicare a legii. Articolele 210, 211 şi 367 din Codul Penal incriminează traficul de persoane în scopuri de exploatare sexuală şi muncă forţată şi prevedeau pedepse cu închisoarea între 3 şi 10 ani, suficient de severe şi, în ce priveşte traficul de persoane în scopuri de exploatare sexuală, proporţionale cu pedepsele prevăzute pentru alte infracţiuni grave, cum este violul. Autorităţile române au anchetat 675 noi cazuri de trafic de fiinţe umane în 2017, număr în scădere faţă de 864 şi 858 în 2016 şi respectiv 2015. Sistemul scindat de semnalare a cazurilor a afectat eficienţa poiliţiei şi coordonarea cu anchetele şi urmărirea penală. De asemenea, numărul mic de anchetatori financiari dedicaţi a împiedicat efectuarea de anchete financiare şi indisponibilizarea bunurilor, blocând culegerea de dovezi în cazurile de trafic de persoane şi forţându-i pe anchetatori şi pe procurori să se bazeze în principal pe declaraţiile martorilor. Procurorii au prelucrat 481 de cazuri de acuzaţii de trafic de persoane în 2017 faţă de 552 în 2016; în 51 (12%) dintre acestea s-a început următirea penală pentru proxenetism, viol, acte sexuale cu minori şi fraudă, comparativ cu 416 (75%) în 2016, ceea ce indică o creştere semnificativă a utilizării legii împotriva traficului de persoane versus infracţiuni mai puţin grave soldate cu pedepse mai blânde. Procurorii au pus sub urmărire penală 362 de suspecţi de trafic de persoane în 2017, comparativ cu 358 în 2016 şi 480 în 2015. Instanţele au condamnat 222 de traficanţi în 2017, număr în scădere faţă de 472 în 2016 şi 331 în 2015. 55 de traficanţi (25%) au primit pedepse cu suspendare, faţă de 22% în 2016. Restul traficanţilor au primit pedepse cu închisoarea între 1 şi 10 ani. Autorităţile nu au raportat valoarea amenzilor oferite traficanţilor condamnaţi în 2017, comparativ cu cei circa 200.000 lei (51.550 de dolari) în 2016. Autorităţile au participat în 43 de echipe de anchetatori cu mai mulţi omologi europeni, faţă de 21 în 2016. Autorităţile au extrădat 44 de traficanţi în alte ţări europene pentru ca aceştia să-şi execute sentinţele. Autorităţile nu au raportat cazuri de anchetare, punere sub urmărire penală sau condamnare a unor funcţionari pentru complicitate la trafic de persoane. Institutul Naţional de Magistratură a organizat două conferinţe cu scopul consolidării cunoştinţelor juridice şi a cooperării cu procurorii şi judecătorii pentru a proteja drepturile victimelor în cursul procedurilor judiciare; la acestea au participat 93 de judecători, procurori, avocaţi şi psihologi. Procurorii au beneficiat de pregătire în domeniul anchetării şi urmăririi penale în cazurile de trafic de persoane. Autorităţile au oferit funcţionarilor pregătire în identificarea timpurie a victimelor. Poliţia a organizat o serie de programe de pregătire destinate angajaţilor, care a inclus o componentă anti-trafic. În ciuda numeroaselor evenimente de pregătire, ONG-urile au semnalat că multor poliţişti şi judecători le lipsesc pregătirea specializată şi sensibilitatea necesare în cazurile de trafic de persoane în scop de exploatare sexuală şi în aspectele privind traficul de persoane. În general, judecătorii tratează prostituţia şi traficul în scop de exploatare sexuală ca infracţiuni diferite, ceea ce a avut efecte negative asupra pedepselor aplicate infractorilor şi a compensaţiilor acordate victimelor. Observatorii au criticat frecvent poliţia pentru neconştientizarea potenţialului de exploatare prin prostituţie, ceea ce a dus la neidentificarea semnalelor de utilizare a forţei, fraudei şi coerciţiei asupra persoanelor care practică prostituţia.

PROTECŢIA VICTIMELOR TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE

Guvernul român şi-a menţinut eforturile de a proteja victimele traficului de fiinţe umane. Funcţionarii publici şi ONG-urile au identificat 662 de victime în 2017, cel mai mic număr din ultimii peste 10 ani, în scădere faţă de 757 de victime identificate în 2016 şi 880 în 2015; aceste statistici includ victimele din cazuri aflate în prezent sub anchetă şi demarate de procurori în anii trecuţi. 51% dintre victime erau copii, 76% femei şi 69% fuseseră traficate în scop de exploatare sexuală. Poliţia a folosit programul naţional al guvernului de identificare şi referire a victimelor, deşi observatorii au menționat că guvernul nu a identificat anticipat victimele. În 2017, 46% (307) dintre victimele înregistrate au beneficiat de asistenţă din partea instituţiilor publice şi a ONG-urilor, faţă de 41% în 2016. Deşi guvernul s-a bazat pe ONG-uri pentru a furniza asistenţă victimelor, nu a oferit suficient sprijin financiar. Guvernul nu a alocat fonduri direct ONG-urilor, ca urmare a unei prevederi legislative care nu permite finanţarea directă a ONG-urilor şi nu a permis Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane să devină agenţie de implementare pentru programe finanţate din fonduri europene, statut care ar fi permis alocarea de fonduri europene ONG-urilor. În plus, pentru al doilea an la rând, guvernul nu a reuşit să direcţioneze o finanţare elveţiană (circa 2.000.000 de dolari cu o co-finanţare de 15% a guvernului României) către ONG-uri pentru eforturile de asistenţă a victimelor. Cu toate acestea, guvernul a facilitat transferul fondurilor elveţiene către Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (IOM) în vederea efectuării plăţii fondurilor către ONG-uri.

Guvernul a menţinut cinci adăposturi de stat şi un adăpost gestionat în parteneriat de guvern şi un ONG destinate victimelor traficului de persoane; în aceste adăposturi se aflau şi victime ale violenţei domestice, găzduite în spaţii separate. După ocuparea completă a locurilor din cele şase adăposturi destinate lor, funcţionarii publici au direcţionat victimele traficului de persoane către adăposturi de stat sau private destinate victimelor violenţei domestice sau persoanelor fără adăpost. În general, autorităţile au plasat copiii victime ale traficului de persoane în instituţii speciale pentru copii sau sau în instituţii pentru copiii cu dizabilităţi administrate de serviciile pentru protecţia copilului care în general nu au furnizat asistenţă specializată şi în cazuri frecvente, au supus copiii unor noi traume. Problemele permanente ale abuzului şi neglijării copiilor instituţionalizaţi şi lipsa unei identificări anticipate în instituţiile de stat au pus copiii din centrele de plasament şi orfelinate în pericol de a deveni victime ale traficului. Victimele din România aflate în străinătate au primit gratuit documente de călătorie emise de către ambasadele României; guvernul, ONG-urile sau o organizaţie internaţională au achitat costurile de transport. Autorităţile locale au finanţat şi au asigurat funcţionarea unor centre de tranzit care să poată oferi asistenţă victimelor repatriate. Legislaţia românească asigură tuturor victimelor traficului de persoane asistenţă juridică, sprijin în vederea reintegrării în societate şi îngrijire psihologică şi medicală. Cu toate acestea, guvernul nu a asigurat neapărat mai mult de o şedinţă de consiliere psihologică şi nu a acoperit costul serviciilor medicale. ONG-urile au achitat costul tuturor serviciilor psihologice acordate victimelor, ca urmare a refuzului guvernului de a-i plăti pe psihologii care au oferit asistenţă victimelor şi costul tuturor serviciilor medicale de urgenţă, fiindcă guvernul nu a oferit asistenţă financiară iar plata serviciilor medicale s-a făcut pe loc. În plus, pentru a avea acces la îngrijire medicală, victimele din România au fost nevoite să se întoarcă în localitatea de domiciliu pentru a obţine documente de identitate. Acest proces a prezentat obstacole logistice şi financiare pentru multe victime ale traficului de persoane; şi aceste costuri au fost acoperite de ONG-uri.

Legea permitea străinilor victime ale traficului de persoane să solicite azil şi le acorda solicitanţilor de azil drept de muncă după trei luni. În 2017, un ONG a identificat o victimă din Pakistan printre refugiaţi şi solicitanţii de azil, dar suspecta că există zeci de alte cazuri. Legea permitea de asemenea străinilor victime ale traficului de persoane care cooperau cu autorităţile să primească drept temporar de reşedinţă în ţară timp de 6 luni, cu posibilitate de prelungire. În 2017, 496 de victime implicate în proceduri penale au beneficiat de servicii disponibile victimelor care sprijină instituţiile de aplicare a legii; aceste servicii au inclus transportarea victimelor până la instanţă şi înapoi acasă. Unele dintre victime au ales să nu depună mărturie pentru că Ministerul Justiţiei publică numele tuturor martorilor în procese, inclusiv ale copiilor, pe pagina sa publică de internet, punând victimele care doreau să depună mărturie în pericol de a se confrunta cu o ripostă sau de a fi ostracizate de către familie ori societate. Deşi legea permitea victimelor să depună mărturie într-o sală separată, acest lucru s-a aplicat rar ca urmare a preferinţei judecătorilor de a asculta mărturiile în faţa traficanţilor. Conform legislaţiei româneşti, victimele au dreptul să ceară despăgubiri de la traficanţi; cu toate acestea, majoritatea victimelor nu și-au putut permite să plătească taxele necesare pentru a-i acţiona în instanţă, sau, în cazurile în care judecătorii au dispus plata despăgubirilor, nu au putut plăti costurile recuperării banilor de la traficanţi prin intermediul executorilor judecătoreşti. În plus, ONG-urile au semnalat că în foarte puţine cazuri victimele primeau sumele stabilite de instanţă fiindcă traficanţii nu le plăteau. În general, procurorii au renunţat la punerea sub acuzare şi amendarea victimelor pentru infracţiuni comise ca rezultat direct al traficării.

PREVENIREA TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE

Guvernul a sporit eforturile de prevenţie. Guvernul a elaborat un proiect de plan anual de acţiune pentru 2018-2022; ultimul plan de acţiune existent a expirat în 2016. Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane a obţinut o finanţare UE pentru securitate internă în valoare de 160.000 de euro (192.080 de dolari) pentru campanii de prevenire a exploatării sexuale în 2018 şi a cerşetoriei forţate în 2019. În colaborare cu un ONG, agenţia a elaborat şi a lansat un instrument online pentru paginile de internet cu anunţuri de muncă şi comerciale, care îi avertizează pe cei care îşi caută de lucru despre potenţialele riscuri de trafic de persoane înainte de a vedea ofertele de lucru şi le oferă datele de contact ale autorităţilor în caz de activitate suspectă. Agenţia a organizat de asemenea mai multe campanii de informare cu privire la traficul de persoane. Agenţia a continuat să publice rapoarte şi statistici anuale cu privire la traficul de persoane. În ciuda unui amendament din 2006 la Codul Penal care împiedica companiile de recrutare cu sediul în România să faciliteze exploatarea cetăţenilor în străinătate, guvernul nu a avut puterea să pedepsească agenţiile de recrutare pentru infracţiuni legate de traficul de persoane precum taxe ilegale de recrutare. Observatorii au constatat că poliţia nu a reacţionat la informări de trafic în scop de muncă, iar inspectorii muncii nu au avut nici competenţa necesară pentru a identifica situaţiile de trafic de persoane, nici autoritatea legală de a efectua inspecţii neanunţate la locurile de muncă. Guvernul a menţinut funcţională o linie telefonică gratuită în orele de program, în principal pentru a-i informa pe români despre modalităţile de a lucra în siguranţă în străinătate. Guvernul a luat măsuri pentru a reduce cererea de acte sexuale comerciale şi muncă forţată. Guvernul a oferit pregătire în domeniul traficului de persoane militarilor săi înainte de dislocarea peste hotare, ca parte a unor misiuni internaţionale de menţinere a păcii.

PROFIL DIN PUNCT DE VEDERE AL TRAFICULUI DE PERSOANE

Aşa cum arată rapoartele din ultimii cinci ani, România este ţară de origine, tranzit şi destinaţie pentru bărbaţi, femei şi copii traficaţi în scopul exploatării prin muncă, precum şi pentru femei şi copii traficaţi în scopul exploatării sexuale. Un număr semnificativ de victime ale exploatării sexuale sau prin muncă din Europa provin din România. Bărbaţi, femei şi copii români sunt traficaţi în scopul muncii forţate în agricultură, construcţii, gospodării, hoteluri şi industrie, precum şi pentru cerşetorie forţată şi furt în România şi alte ţări europene. Femei şi copii sunt victime ale traficului în scopuri de prostituţie forţată în România şi alte ţări europene. Copii de etnie romă, cu vârste de doar 12 ani, sunt în mod special vulnerabili pentru cerşetorie forţată sau exploatare sexuală. S-au semnalat cazuri de copii exploataţi în timp ce se aflau în instituţii ale statului, în special în orăşele. România este ţară de destinaţie pentru un număr redus de victime ale traficuluilui de persoane, inclusiv penteu victime din Pakistan şi Filipine. Românii din instituţii pentru persoanele cu dizabilităţi mentale prezintă riscul de a fi exploatate prin muncă.