SIMONA HALEP a devenit mândria naţională a românilor, sportiva care de mai bine de un an a reaşezat România între ţările care contează, pe harta tenisului mondial. Este jucătoarea care în ultimele 18 luni a avut cea mai spectaculoasă ascensiune în ierahia WTA, iar răsplata pentru munca sa din ultimul an a venit joi seara, când a reuşit în premieră calificarea în finala de la Roland Garros. Este prima româncă după 34 de ani care reuşeşte această performanţă.

Citeşte şi SIMONA HALEP, o singură vacanţă în toată cariera

Alte Articole

Dana Nălbaru este bucuroasă că a făcut asta cu mâna ei: ...

Doliu în Oltenia: a murit portarul cu care Universitatea Craiova ...

Primele imagini cu Mititelu jr. la spital. Tatăl său, reacţie ...

Povestea SIMONEI HALEP a fost publicată pe decatorevista.ro, care le-a relevat cititorilor părţile esenţiale din copilăria SIMONEI care au stat la baza ascensiunii sale prezente. „Familia a stat tot timpul în spatele ei – o familie de aromâni din Constanța de care a fost mereu apropiată, care a îndreptat-o spre tenis, dar fără să o forţeze, spun şi ea, şi părinţii. „I-am oferit o rampă, dar ea a ales”, spune Stere Halep, un bărbat glumeţ de 52 de ani, care recunoaşte totuşi că „nebunia lui de a o face tenismenă” a cântărit mult. De fapt, Halep Senior şi-a dorit ca oricare din copiii lui să fie sportiv, pentru că el nu-şi împlinise visul de fotbalist; deşi a fost aproape de un transfer la Farul Constanța, a jucat doar la Săgeata Stejarul, o echipă din divizia D. Aşa că l-a dus la tenis întâi pe fiul cel mare, Nicuşor, dar băiatul a renunţat la 11 ani şi s-a concentrat pe şcoală. În Simona, despre care spune că e făcută pentru sport, a regăsit, cu mândrie, ceva din talentul şi abilităţile lui sportive”.

Citeşte şi Simona Halep, OMUL ZILEI. Ce scrie PRESA INTERNAŢIONALĂ

Acesta a fost începutul, impulsul, „ştafeta” fiind apoi preluată de antrenorul Ion Stan, după cum ni se dezvăluie din paginile revistei. „Cel care a observat primul aceste calităţi a fost antrenorul Ioan Stan, pe când lucra cu Nicuşor. O văzuse pe margine, cum alerga fâşneaţă după mingi, şi i-a plăcut cum se mişcă, aşa că i-a pus racheta în mână şi a chemat-o la cursuri de iniţiere, de două ori pe săptămână. După un an şi ceva, când a crezut că e momentul să treacă la un alt nivel, i-a recomandat să continue cu Nicuşor Ene, fost elev de-al său, cu care Simona a început să lucreze zilnic. Deşi micuţă şi slăbuţă, se mişca bine pe teren, era iute, sprintenă şi învăţa foarte repede, spune Ene. La şapte ani, lovea toate loviturile, iar de la opt au început primele concursuri, primele finale jucate şi primele turnee câştigate.

Citeşte şi Ion Ţiriac, prima reacţie după calificarea SIMONEI HALEP în finala Roland Garros

Părinţii mergeau peste tot cu ea şi o supravegheau foarte atent, îşi aminteşte antrenorul Radu Popescu, cu care a lucrat o vară. „Ia-o, că te face mare”, i-a spus apoi colegului Daniel Dragu, care a antrenat-o de la 11 la 14 ani. Popescu a fost impresionat de maturitatea şi inteligenţa din jocul Simonei. „La 11 ani, deşi era puţin mai înaltă decât terenul, parcă jucam de la egal la egal, vedea jocul foarte bine.”

În prima parte a junioratului, tatăl, care are o fabrică de lactate, a reuşit să-i ofere tot ce a avut nevoie: echipamente de calitate, antrenori cu care să lucreze individual, posibilitatea de a călători la concursuri. Nu i-a fost mereu uşor şi, la un moment dat, a fost nevoit să se împrumute. De la 15 ani, Simona a primit sprijinul lui Corneliu Idu, un afacerist care în 2002 a înfiinţat o şcoală de tenis în Constanţa, Tenis Club Idu. În următorii doi ani, Idu i-a plătit toate deplasările şi antrenamentele.

Citeşte şi SIMONA HALEP a câştigat aproape 2.000 de euro pe minut, la Roland Garros

Cu sprijinul moral al familiei, cu ajutorul financiar al lui Idu şi antrenată de Liviu Panait, de la club, Simona a început să meargă la turneele de Grand Slam. Aşa a venit cea mai mare performanţă a junioratului, în iunie 2008, când încă nu împlinise 17 ani: titlul la Roland Garros şi locul 1 mondial. Atunci i-a atras atenţia şi Virginiei Ruzici, care a văzut în ea potenţial de Top 10 mondial.

 „O să ajung cu fata asta la Roland Garros”, le spunea tatăl prietenilor, pe când Simona avea doar şapte ani. Părinţii lui, care n-au ştiut să-l îndrepte către performanţă în fotbal, îi spuneau că e nebun când pleca cu Simona la turnee şi se întorcea acasă cu „tinichele”. „În viaţă, trebuie să fii puţin nebun”, spune acum, râzând„.

Iar Simona i-a împlinit aşteptările, iar sâmbătă va juca la Roland Garros, cu trofeul pe masă.

Citeşte şi SIMONA HALEP, declaraţie ULUITOARE cu mult înainte de finala Roland Garros