Crezi că ai farmece făcute? Iată cele mai PUTERNICE DESCÂNTECE de boală, de deochi şi de împăcare

Vorbe cu tâlc, adunate în versuri ritmate, descântecele au şi azi o mare putere de sugestie. Forţa lor magică sporeşte în preajma zilelor de post sau când se apropie Luna plină. Persoana care descântă trebuie să fie întotdeauna o femeie. Ea trebuie să îndeplinească întregul ritual al descântecului, să facă semnul crucii peste apa neîncepută, peste omul suferind şi peste duhurile necurate, ca să le alunge. Apa şi busuiocul sfinţit, cărbunii din vatră, fierul şi nuiaua de alun sunt câteva din obiectele necesare ritualului. Lumânările aprinse, semnul crucii şi invocarea Maicii Domnului apar adesea în descântece, semn că pentru oamenii simpli a existat întotdeauna o legătură puternică între credinţa în Dumnezeu şi magia vindecătoare.

Descântece de însănătoşire

Fă semnul crucii de trei ori asupra persoanei bolnave, rosteşte descântecul şi fă iar semnul crucii de trei ori. Ritualul trebuie repetat dimineaţa şi seara cel puţin trei zile la rând.
„La Maica Domnului m-am rugat,/ Maica Domnului m-a ascultat,/ Bolile le-a adunat,/ Departe le-a aruncat,/ Bolile s-au vindecat/ Şi am rămas/ Frumos şi sănătos,/ Curat şi luminat,/ La trup,/ La cap/ Şi la suflet,/ Ca de Maica Domnului lăsat!”

Descântece de împăcare

Alte articole

Părintele Nicolae Dascălu, despre oamenii care merg la vrăjitoare. Cum se dezleagă farmecele: „Noi, de fapt, întotdeauna fugim de suferință și căutăm toate mijloacele”

Cum ne ferim de deochi. Dacă știi ”secretele” părintelui Teodosie, e foarte simplu!

Când vrei să împaci două persoane aflate în conflict, repetă descântecul de trei ori în prag de seară, învârtind în sensul invers al acelor de ceasornic o ulcică de lut cu apă neîncepută.
„Eu întorc ulcica/ Şi ulcica întoarce vatra/ Şi vatra întoarce soba/ Şi soba întoarce grinzile cu horna/ Şi grinzile întorc podelele,/ Leaţurile şi şindrilele,/ Şindrilele întorc crângurile/
Şi crângurile întorc pe Sfântu Spiridon/ Şi pe Sânziene/ Şi Maica Domnului/ Să întoarcă inimile celor împricinaţi/ Unul asupra altuia/ Cu cugetele/ Şi cu dragostea/ Să se împăciuiască!” (cules de Tudor Pamfile – „Sărbătorile la români”)

Descântece de deochi

Ia nouă cărbuni aprinşi şi aruncă-i într-un vas cu apă neîncepută. Suflă asupra celui deocheat de trei ori şi spune descântecul, apoi aruncă apa din vas peste drum de casă.
„Fugi deochi,/ Dintre ochi,/ Că te-ajunge-o vacă neagră,/ Cu coarnele să te spargă,/ Să te-azvârle peste mare,/ În pustiu, în depărtare,/ Acolo să pieri,/ Ca ziua de ieri,/ Ca roua de floare,/ Ca spuma de soare,/ Iar capul cel deocheat/ Să rămâie luminat şi curat/ De boală scăpat.”
„Fugi ochi de deochi/ Ieşi şi fugi din calea lui cutare/ Pe pământ pustiu/ Unde vântul nu bate/ Unde câinii nu latră/ Şi cocoşii nu cântă./ Amin!”

Descântece de ceasul rău

Este un descântec potrivit când copiii se sperie sau când presimţi că se apropie ceva rău. Trebuie să aprinzi o lumânare şi să rosteşti versurile de trei ori.

„Ceas rău cu pocitură,/ Ceas rău cu săgetătură,/ Ceas rău cu spaimă,/ Ceas rău de cu seară,/ Ceas rău de la miezu-nopţii,/ Ceas rău de cu ziuă,/ Să te duci pe munţi,/ Pe sub munţi,/ C-acolo-s a tale curţi!/ C-acolo-s mese aşternute/ Şi pahare umplute/ Şi scaune aşternute/ Pentru tine gătite!/ Acolo să trăieşti,/ Acolo să veciuieşti/ De cutare să nu gândeşti!”

Descântece de dragoste

Ia un vas cu apă neîncepută, pune în el 12 picături de miere, şase bucăţi dintr-o lumânare de nuntă, tămâie şi busuioc sfinţit. Lasă vasul la lumina Lunii, iar dimineaţa, înainte de răsărit, amestecă în vas cu o lingură de lemn nouă de 12 ori şi rosteşte descântecul. Repetă întregul ritual sâmbătă seara şi în nopţile cu Lună nouă cel puţin trei luni la rând.

„Cum se lipeşte ceara de mâini/ Şi mierea de gură,/ Aşa să se lipească dragostea lui (numele bărbatului)/ De dragostea ei (numele femeii)!/ Să rămâie mănoasă/ Ca pâinea în încăpere,/ Ca mierea în ulcele,/ Ca vinul strecurat,/ Ca izvorul cel curat,/ De dragoste, de iubire/ Şi de mulţumire./ Adăugat şi primit şi umplut.”