Miraculoasa întâmplare a veniri mâinii Sfântului Nicolae la Mihai Viteazul

Cu puţină vreme înainte ca secolul să se schimbe, pe la sfârşitul anilor 1500, un călător valah pornise într-o lung periplu prin cetăţile italiene. Veneţia, Napoli, Bari…

Într-un început de decembrie moale şi învăluit în ceţuri, Nicolae, călătorul, intrase să se închine în catedrala bareză la sfântul al cărui nume îl purta. Moaştele ierarhului Mirei Lichiei erau păstrate într-o casetă ferecată, învăluit în haine cu fireturi scumpe. Locul era plin de pelerini asemeni lui, care nu găseau nici un disconfort să doarmă, noaptea, pe străduţele înguste din preajma catedralei, acceptând, când şi când, pomana localnicilor ori câte un pled să se învelească… Călătorul nostru intră în biserica înaltă, mirosind a smirnă şi a ceară parfumată. Se prăvăli dinaintea sfântului, în rugăciune. Înainte de a pleca, mai privi o dată moaştele ierarhului Nicolae. Observă atunci că sfântului îi lipsea o mână, cea stângă… „Curios” – îşi spuse – „unde să fie mâna care lipseşte?”

Citește articolul integral pe ANTENA SATELOR

Alte articole