În timpul persecuțiilor dictate de împăratul roman Decius, undeva în jurul anului 250, o poveste fascinantă s-a petrecut, scrie efemeride.ro. Creștinii erau în litigiu cu statul Roman și de teama ca să nu fie executați, șapte tineri s-au refugiat într-o peșteră. Ei au căzut într-un somn adânc și când s-au trezit au ieșit în orașul Efes pentru a-și cumpăra alimente.

Citeşte şi Experimentul care îl contrazice pe Einstein. Oamenii de ştiinţă au reuşit teleportarea

Alte Articole

Dana Nălbaru este bucuroasă că a făcut asta cu mâna ei: ...

Abordare neobișnuită la mataronul din Londra! La fiecare milă ...

Gigi Becali, gest impresionant la slujba de Sfântul Gheorghe. ...

Au fost stupefiați când au aflat că nu au dormit pentru o noapte în peștera respectivă ci pentru 200 de ani. Când împăratul Teodosie al II-lea a aflat despre incident a decretat că cei șapte au înviat din morți și nu că de fapt făcuseră un salt în timp de 200 de ani. Cei șapte au trăit o viață normală și atunci când au murit au fost îngropați în peștera respectivă, care a luat numele de peștera Celor Șapte Adormiți.

Cum este posibil ca cei șapte să fi călătorit în timp? Nimeni nu poate răspunde la această întrebare, dar dacă aruncăm o privire atentă în Biblie realizăm că de fapt asemenea povești sunt extrem de dese. Una dintre ele este cea a discipolului Abimelec, care a dispărut pentru o perioadă bună de timp.

Citeşte şi Un nou raport despre avionul dispărut: Ce s-a întâmplat cu epava zborului MH370

Abimelec, smochinele și dilatarea timpului

Biblia ne spune că profetul Ieremia şi-a dictat Cartea unuia dintre discipolii săi pe nume Baruch, în anul 604 î.e.n. O parte din scrierile lui Baruch nu au găsit totuşi loc în Vechiul Testament, din cauza incompatibilităţii cu învăţătura Bisericii. Astfel, în capitolele III-IV ale acestui text cenzurat, se poate citi întâmplarea de mai jos. Ieremia, care se număra printre cei şase mari profeţi, a fost şi el, ca mulţi dintre colegii lui, un agitator politic înnăscut.

Ieremia i-a cerut îngerului o întrevedere cu Preaînaltul, şi această întrevedere i-a fost acordată. Dar în prezenţa Domnului,profetul îl imploră să-l cruţe pe tânărul lui prieten Abimelec, care mai de mult îl salvase din mlaştină. Domnul s-a arătat înţelegător şi l-a sfătuit pe Ieremia să-şi trimită prietenul „pe drumul muntelui” până la via unui anume Agrippa, unde va fi în siguranţa până când totul se va termina. A doua zi, Ieremia îl expediază pe Abimelec zicându-i: „Ia un coş şi du-te la proprietatea lui Agrippa să aduci nişte smochine. Le vei da bolnavilor şi săracilor.”

Câteva zile mai târziu, duşmanul cucerea Ierusalimul. Supravieţuitorii, inclusiv Ieremia şi Ezechil, au fost deportaţi în Babilon. dar Abilemec nu aflase nimic despre acest eveniment îngrozitor. El mergea voios pe drumul muntelui când a fost cuprins brusc de o ameţeala. S-a aşezat atunci jos, cu panerul plin de smochine proaspete între genunchi, şi a adormit.
S-a trezit după câteva clipe – aşa i s-a părut lui – şi, de teamă să nu fie certat de Ieremia pentru că a zăbovit pe drum, s-a grăbit să ajungă la Ierusalim. Dar nu a mai recunoscut nici oraşul, nici casele, nici propria lui familie…

Abimelec e deznădăjduit. A lipsit doar cât s-a dus să culeagă smochine şi iată că lumea s-a schimbat.
Spre el vine un om bătrân şi Abimelec îl întreabă ce oraş e acesta din faţa lui. Bătrânul îi răspunde că e Ierusalimul. Abimelec îl întreabă ce i s-a întâmplat oraşului, preotului, scribului sau Baruch, precum şi altor persoane pe care le cunoştea. Apoi adaugă că nu mai cunoaşte oraşul. Bătrânul îi răspunde cu circumspecţie: „Vorbeşti despre Ieremia şi ceri veşti despre el după atâta vreme? E mult timp de când Ieremia a fost deportat în Babilon împreuna cu tot poporul.”

Abimelec crede că bătrânul nu e întreg la minte şi regretă, având în vedere vârsta lui înaintată, că nu poate să-l insulte sau să-l ia în râs. Întreabă ce oră este, convins în continuare că nu a absentat decât atât cât i-a trebuit să culeagă smochine:
„Uite, convinge-te singur. Ia-le. Uită-te la aceste smochine!” Zicând acestea, Abimelec da la o parte capacul panerului. Şi bătrânul vede ca smochinele erau încă mustoase. Atunci spune: „Fiule, eşti un om drept… Dar să ştii că au trecut şaizeci şi şase de ani de când poporul a fost deportat în Babilon. Ca să-ţi dai seama că acesta este adevărul, uită-te la acest ogor. Seminţele abia au încolţit, mai este până la vremea smochinelor!”